Pelerinaj la Sfântul Dimitrie cel Nou. Părintele Iulian Negoiță: Cât de mult s-a schimbat față de perioada anilor '60!

Zeci de mii de oameni s-au închinat, în această perioadă, la moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou.

„Mă uit acum la pelerinajul organizat în cinstea Sfântului Dimitrie Basarabov și constat cât de mult s-a schimbat societatea. Ambulanțe, forțe de ordine, garduri de protecție, televiziuni.

La sfârșitul anilor 60, pe vremea când eram student la Institutul Teologic București, noi eram forțele de ordine. Clima era mai puțin blândă, iar Sfântul Dimitrie pica mereu la schimbarea de temperatură. Era frig, iar noi mergeam doar în costum, pentru că în octombrie când plecam din satele noastre către București, nu încăpea și paltonul în bagaje.  Pe vremea aceea nici nu se putea ca un student la teologie să aibă altă ținută decât costum și palton. Îmi amintesc că într-un an dăduse rău frigul și am avut noroc cu un palton al colegului nostru Ilie Gheorghe. Îl îmbrăcam pe rând, cu porția, ca să ne încălzim în lungile ore de asigurare a organizării pelerinajului.

Era în timpul Comunismului, dar lumea nu se sfia să vină la pelerinaj. Coada atingea lungimi inimaginabile. Se întindea până unde se afla Biserica Sfânta Vineri, iar noi, studenții, fie asiguram organizarea rândului, fie deveneam vânzători ambulanți de lumânări și icoane lucrate la Patriarhie și la Ghighiu, caz în care rămâneau și ceva bănuți.

Ultimul hram făcut în vremuri cenușii a avut loc în anul 1989. S-au găsit atunci tovarășii, care-și aveau sediul Marii Adunări Naționale pe dealul Patriarhiei, să strice rânduiala. Au invocat că le trebuie intrarea din față, pentru că aveau un eveniment și nu dădea bine să fie văzuți atâția pelerini. Au mutat coada pe partea cealaltă a dealului Patriarhiei, spre Biserica Sfântul Nicolae Vlădica, pe Calea 11 Septembrie. Mulțimea adunată a fost impresionantă. Probabil a fost cel mai mare pelerinaj de până în 1990 la moaștele Sfântului Dimitrie. Rândul ajungea până în parcul Libertății, parcul Carol.

Aici s-a încheiat cenușiul comunist, nu însă fără să apară și bancuri, cauzate de coabitarea dintre Biserică și Stat, pe aceeași colină (comuniștii au tot încercat să mute de pe deal Patriarhia).

Se zice că în vremea lui Breșnev a venit o delegație din Uniunea Sovietică în România. Au urcat la Marea Adunare Națională, din care făcea parte și Patriarhul, și au fost curioși să vadă și catedrala patriarhală.

Au intrat și au zărit icoana Sântului Dimitrie Basarabov și racla în partea stângă a bisericii. S-au înnegrit! Basarabov? Cum Basarabov? Basarabia (crezând că de aici vine numele sfântului și nu de la Basarabi) nu mai există! Să-i schimbați numele! ar fi spus șeful delegației sovietice.

Piesa umoristică continuă și se spune că românii ar fi fost de acord să renunțe la acea parte din nume, dar că ar fi cerut, totuși, să le spună dacă pot trece apelativul de Brejnev. Rușii ar fi fost de acord, iar românii le-au cerut și... moaștele lui Brejnev...

Cu un umor mai mult sau mai puțin reușit, românii făceau față situației, iar la cozi, oamenii erau veseli și încrezători, stând, ca și astăzi zile întregi pentru a se ruga sfântului în ziua lui de prăznuire”, a povestit preotul Iulian Negoiță pe site-ul său.

VEZI ȘI: De ce sunt cozi interminabile la moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor - https://www.dcnews.ro/de-ce-sunt-cozi-interminabile-la-moastele-sfantului-dimitrie-cel-nou-ocrotitorul-bucurestilor_935265.html

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News