Pericolul plasticelor din oceane și din... ”farfurii”. Potențial risc pentru sănătatea oamenilor

Nu este niciun secret: atunci când savurăm o bucată delicioasă de pește sau un platou cu fructe de mare nu consumăm doar omega-3 și vitamina D. Pe lângă aceste beneficii, există elemente mai puțin apetisante - nenumărate micro și nanoplastice.

Aceste particule de plastic, care au o dimensiune de mai puțin de 5 milimetri, ajung în oceanele noastre prin intermediul deșeurilor produse de om și pătrund în lanțul alimentar. Conform unui studiu al Ifremer, aproximativ 24400 de miliarde de microplastice plutesc la suprafața oceanelor. Aceste particule se găsesc în toate organismele marine - de la microalge la pești, care ocupă nivelurile superioare ale lanțului alimentar. Acest fenomen nu numai că amenință ecosistemele marine, dar ridică și îngrijorări cu privire la riscurile potențiale pentru sănătatea umană.

Începând cu anii 1950, producția de plastic a crescut exponențial, ajungând la 58 de milioane de tone în Europa numai în 2022. Acest lucru a condus la cantități masive de deșeuri.

În timp, vântul, valurile, lumina soarelui și microorganismele descompun deșeurile mari de plastic în microplastice (1-5 mm) și nanoplastice (mai mici de 100 nanometri), care acum contaminează toate părțile mediului, inclusiv aerul, solul și apa.

Procesul prin care aceste materiale plastice se acumulează în organisme la diferite niveluri ale lanțului alimentar este cunoscut sub numele de „bioacumulare”.

Microplasticele și nanoplasticele în pește

Cercetări efectuate arată că, în mediile acvatice, microplasticele și nanoplasticele sunt ingerate de o gamă largă de specii - de la microalgele de la baza lanțului trofic la prădătorii de vârf precum anghilele.

Aceste ingestii au consecințe grave. Studiile arată că microplasticele pot provoca efecte toxice la animalele marine.

De exemplu, la midii, microplasticele pot bloca sistemele digestive, pot activa răspunsurile imunitare, pot provoca leziuni ale ADN-ului și pot interfera cu expresia genelor esențiale pentru diverse funcții celulare.

Gravitatea acestor efecte depinde de dimensiunea, compoziția, gradul de degradare și de orice aditivi chimici nocivi pe care îi pot conține materialele plastice.

Plasticele conțin adesea niveluri ridicate de ftalați, care sunt perturbatori endocrini. Aceste substanțe chimice pot interfera cu sistemele hormonale, prezentând riscuri nu doar pentru viața marină, ci potențial și pentru oameni.

Plasticele ingerate de animalele marine ajung în mod inevitabil în alimentația noastră.

Ingerare de microparticule de plastic

Se estimează despre consumatorii frecvenți de fructe de mare că ingerează anual mii de microparticule de plastic. Deși cercetările privind efectele precise asupra sănătății oamenilor sunt în curs, au apărut unele ipoteze îngrijorătoare.

Odată pătrunse în corpul uman, aceste particule pot provoca daune similare cu cele observate la pești.

Studiile efectuate pe celule umane indică faptul că microplasticele și nanoplasticele pot perturba funcțiile celulare în moduri asemănătoare cu efectele observate la organismele marine. Oamenii de știință sunt deosebit de preocupați de impactul toxic al aditivilor din plastic.

În plus, microplasticele și nanoplasticele pot acționa ca purtători de agenți patogeni sau bacterii, ceea ce poate crește riscul de boli infecțioase.

Urgența de a aborda problema bioacumulării plasticului în lanțul alimentar nu poate fi supraestimată. Prin luarea de măsuri rapide pentru limitarea utilizării plasticului și îmbunătățirea tehnologiilor de reciclare, putem încetini evoluția acestei crize de mediu și de sănătate, precizează publicația The Conversation, citată de agenția de presă Reuters.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News