Perioadă neobişnuit de lungă de slabă activitate a Soarelui, cu influenţe asupra climatului terestru

Astronomi americani au observat o diminuare a petelor solare (indicator al activităţii magnetice) şi o încetinire a activităţii în apropierea polilor, conchizând că Soarele cunoaşte o perioadă neobişnuită de îndelungată de slabă activitate, ceea ce ar putea influenţa climatul Terrei.

În timp ce ciclul actual al Soarelui (al 24-lea, început în 2008) începe să-şi accelereze activitatea spre un maximum, care se măsoară prin numărul de pete, cercetări având ca obiect activitatea internă a astrului, suprafaţa sa vizibilă şi coroana sa lasă să se presupună că viitorul ciclu ar putea fi neobişnuit de calm, ba chiar s-ar putea să nu se producă deloc, potrivit cercetătorilor de la Laboratorul Naţional american de Observare Solară /National Solar Observatory/ şi de la Air Force Research Laboratory, citaţi de Agerpres.

"Dacă nu ne înşelăm, ciclul actual ar putea fi ultimul de activitate solară maximă pe care îl vom vedea înainte de mai multe decenii", a subliniat Frank Hill, director adjunct al NSO, comentând rezultatele acestor cercetări. El este, de altfel, autorul principal al uneia dintre ele.

Calificând acest fenomen drept "foarte neobişnuit şi neaşteptat", astronomul a estimat că el "va afecta un mare număr de aspecte ale explorării spaţiale în climatul terestru".

Astfel, în trecut, o slabă activitate magnetică prelungită a coincis cu glaciaţiuni pe planeta noastră. În timpul acestor perioade, atmosfera terestră s-a răcit şi s-a contractat, existând mai puţine furtuni magnetice în apropierea polilor (aurore boreale), fenomene care pot perturba sistemele de comunicaţii terestre.

Numărul petelor solare şi alte manifestări ale Soarelui cresc şi descresc la fiecare 11 ani /durata unui ciclu/, ceea ce corespunde unei jumătăţi a perioadei la sfârşitul căreia polii magnetici se inversează.

Prima problemă este de a şti dacă această reducere a activităţii solare anunţă un al doilea "Minimum al lui Maunder", perioadă de 70 de ani între 1645 şi 1715 fără nicio pată solară, în care Europa a cunoscut o mică eră glaciară.

Matt Penn şi William Livingston de la Universitatea Cornell /New York/ au constatat o tendinţă pe termen lung de reducere a petelor solare şi prezic că erupţiile în câmpul magnetic al Soarelui în cursul viitorului ciclu vor fi atât de slabe încât foarte puţine pete se vor forma, posibil chiar nici una.

Aceste pete rezultă din erupţia fluxurilor magnetice intense provenind din interiorul Soarelui şi care împiedică gazele mai puţin calde de la suprafaţă să revină acolo.

Pentru ca o pată să se formeze, câmpul magnetic solar trebuie să aibă o forţă între 2.500 şi 3.500 de gauss /unitatea de măsură electromagnetică/, fiind necesar un minimum de 1.500 de gauss. Pentru comparaţie, forţa câmpului magnetic terestru este inferioară unui gauss la suprafaţă.

Analizând datele despre petele solare de peste 13 ani colectate cu telescopul McMath-Pierce la Kitt Peak în Arizona, cei doi cercetători au calculat că forţa medie a câmpului magnetic al Soarelui s-a redus cu circa 50 de gauss anual în timpul ciclurilor 23 şi 24.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News