Așa făceau marii boieri piftia cu multă carne și legume de toate felurile!
Piftia țărănească din vremea boierilor, când bucătăria românească se bucura de influențe orientale și occidentale, era o mâncare cu adevărat bogată, plină de ingrediente care reflectau belșugul și rafinamentul vremurilor. Iată cum se pregătea o astfel de piftie, considerată o delicatesă la mesele festive ale boierilor.
1 ciolan de porc afumat – pentru un gust intens și rafinat
picioare de porc – bogate în gelatină naturală
carne fragedă de curcan sau pui (opțional fazan, pentru rafinament) – folosită pentru un contrast de texturi și arome
șorici și câteva coaste de porc – pentru consistență
morcovi – 2-3 bucăți, tăiați artistic
țelină și păstârnac – 1 rădăcină din fiecare
ceapă albă – 1-2 bucăți întregi
usturoi – 5-6 căței, pentru aromă
foi de dafin – 2-3 foi
piper boabe – o mână mică
sare grunjoasă – după gust
frunze de pătrunjel – pentru decor
Picioarele de porc, șoriciul și ciolanul se curățau cu grijă, fiind opărite pentru a elimina impuritățile. Carnea de curcan sau fazan se porționa, iar oasele rămase erau păstrate pentru a intensifica gustul.
Într-un ceaun mare de cupru ingredientele erau acoperite cu apă rece și puse la fiert la foc mic. Se adăugau legumele întregi, foile de dafin și boabele de piper. Lichidul era spumat periodic pentru a rămâne limpede, un detaliu esențial în bucătăria boierească.
După aproximativ 4-6 ore de fierbere lentă, când carnea cădea de pe oase, se adăuga usturoiul zdrobit și sarea. Lichidul era strecurat printr-un tifon dublu pentru a îndepărta orice impurități și a obține o piftie clară.
Carnea se așeza decorativ în boluri sau tăvi: straturi de carne de porc, fâșii de șorici și bucăți de curcan (sau fazan). Printre acestea se strecurau rondele de morcovi pentru culoare. Lichidul strecurat era turnat peste carne, acoperind totul.
Bolurile erau lăsate în camere răcoroase sau pivnițe, unde piftia se întărea natural. Uneori, erau decorate cu frunze proaspete de pătrunjel înainte de servire.
Piftia boierească era adesea acompaniată de hrean ras cu oțet, murături sau salate asortate. La mesele boierești, era așezată pe platouri elegante, fiind o piesă centrală la banchetele festive.
Această rețetă reflectă nu doar belșugul epocii, ci și măiestria culinară specifică bucătăriei boierești, unde se îmbina generozitatea ingredientelor cu tehnici de preparare rafinate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu