O pisică a fost lăsată, împreună cu puii săi, într-un subsol, în beznă, fără apă și mâncare, iar acum este captivă într-o cușcă, de câteva luni. Acest suflet își caută o familie.
"Aceasta pisicuţă stă închisă în cuşcă de câteva luni, la o doamnă care mai are şi alte pisicuţe în casă. Nici nu cred că mai ştie să meargă biata de ea, la cât a stat nemişcată, în acel spaţiu îngust, răbdând timpul scurs minut, după minut, zi după zi, lună după lună. Aşteptare chinitoare. Înainte de această cuşcă, a stat blocată într-un subsol, alături de pisoiaşii ei, în beznă, plângând, fără mâncare şi apă, răbdând până la disperare. "Oamenii" de acolo voiau să "scape" de ea, aşteptând să moară. Împreună cu o doamnă, i-am rugat să ne lase să intrăm să o luăm, cu tot cu pisoi, dar au refuzat. Aruncând ce am pus de mâncare şi apă într-o spărtură făcută de noi la gura de aerisire, pe care au reblocat-o imediat.
După insistenţele noastre, s-au dus ei la ea "să o prindă", cu duşmănie, să "scape" de ea, nemulţumiţi că încă nu murise. A fost prinsă cu răutate şi sălbăticie de nişte bărbaţi robuşti, înarmaţi cu beţe, bucăţi de lemne, pumni şi mănuşi să se protejeze doar pe ei, apucând-o de coadă, de cap, de picioare, smucind-o şi răsucind-o, traumatizand-o, înspăimântând-o până la leşin şi îmbolnăvire de spaimă. După această experienţă traumatizantă, după o viaţă de chin, a fost băgată cu pisoii rămaşi în viaţă într-o cuşcă mică şi lăsată acolo câteva luni. Biata, după trauma îndurată, în subsolul mizer, în întuneric, prinsă cu violenţă, zbătându-se în mâini ostile de "om", şi-a pierdut complet încrederea în om.
Cuşca a fost un alt tip de chin. Când i se pune mâncare şi i se schimbă litiera, i se pune o mătură în faţă, ca "să nu atace", căci scuipă la orice apropiere umană, tremurând de spaimă. O cred, biata de ea... Nu a cunoscut niciodată blândeţea umană, un spaţiu liniştit, al ei, unde să meargă, să îşi deblocheze picioruşele ţinute strâns sub ea, atât timp, unde să simtă că are o familie, nu doar temniţă şi chin. În aceste condiţii grele, fără spaţiu, şi-a îngrijit pisoiaşii până i-a făcut mari.
Vezi aici numărul de telefon pentru adopție.
Doamna nu o poate ţine şi nici nu poate să o scoată din cuşcă pentru că mai are alte pisici ale ei, în apartamentul mic, şi altele salvate. Casa ei este plină, iar a mea este şi mai plină, o arcă gata să crape. Am rugat-o pe doamnă să nu o " arunce" afară, înapoi la chinurile străzii, fără adăpost, fără hrană şi apă, blocată iar în bezna vreunui alt loc mizer, fără nimeni care să îi poarte de grijă... I-am promis că îi voi găsi un suflet bun să o adopte. Trebuie să îi găsesc cât mai repede o mămică, ce îi poate înţelege suferinţa, care să o simtă şi să o iubească pentru totdeauna, care este capabilă de răbdare şi iubire empatică, vindecătoare.
Caut un OM care vrea să salveze o viaţă chinuită şi nevinovată, ce nu are şanse să fie adoptată. Într-o casă, cu plase la geam, unde să fie în siguranţă, protejată de orice rău. Nu e o jucărie, ci un suflet cu o iubire infinită în sine, neexprimată, ce a cunoscut doar chinuri", este mesajul postat pe grupul de Facebook SOS Animal Rescue.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News