Planetă acoperită complet de apă, la doar 100 de ani lumină de Pământ. Descoperire uimitoare

Planeta, aflată la 100 de ani lumină faţă de Pământ, este mai mare decât Pământul şi este la o distanţă suficient de sigură faţă de steaua sa pentru a asigura condiţii propice vieţii. 

Se numeşte TOI-1452b şi orbitează una dintre cele două stele mici dintr-un sistem binar din Constelaţia Draco. Echipa de cercetare a fost condusă de Charles Cadieux, student doctorand la Universitatea din Montreal, iar planeta a fost găsită cu telescopul TESS, al NASA.

"Sunt extrem de mândru de această descoperire, deoarece arată cât de bine calibrate sunt instrumentele noastre, dar şi ce echipă avem", a declarat şi Rene Doyon, profesor la Universitatea din Montreal, citat de Daily Mail. 

"TOI-1452b este unul dintre cei mai buni candidaţi pentru o planetă oceanică. Diametrul şi masa sa arată că are o densitate mai mică decât ne-am fi aşteptat pentru o planetă care e făcută, practic, din metal şi piatră", a mai spus şi Cadieux. 

NASA a înregistrat un sunet misterios în interiorul unei găuri negre / audio

NASA a lansat un clip audio misterios cu unde sonore care ies dintr-o gaură neagră supermasivă, situată la 250 de milioane de ani lumină distanță.

Gaura neagră se află în centrul grupului de galaxii Perseus, iar undele acustice care provin din ea au fost transpuse cu 57 și 58 de octave, astfel încât să fie recepționate de auzul uman.

Rezultatul lansat de NASA este un fel de urlet nepământesc care sună destul de înfricoșător. ASCULTĂ AICI

Este prima dată când aceste unde sonore sunt extrase și făcute audibile.

În 2003, astronomii au detectat ceva cu adevărat uimitor: undele acustice care se propagă prin cantitățile copioase de gaz care înconjoară gaura neagră supermasivă din centrul clusterului de galaxii Perseus, care este acum renumit pentru sunetele sale ciudate. Undele includ cea mai joasă notă din Univers detectată vreodată de oameni – cu mult sub limitele auzului uman.

Cea mai joasă notă, cea identificată în 2003, este un bemol, cu puțin peste 57 de octave sub Do mijlociu. Frecvența sa este de 10 milioane de ani. Cea mai joasă notă detectabilă de oameni are o frecvență de o douăzecime de secundă.

Undele ar putea juca un rol în formare grupurilor de galaxii

Sunetele nu sunt însă doar o curiozitate științifică. Gazul și plasma care plutește între galaxii - cunoscut sub numele de mediu intracluster - este mai dens și mult, mult mai fierbinte decât mediul intergalactic din afara clusterelor de galaxii.

Undele sonore care se propagă prin mediul intracluster reprezintă un mecanism prin care mediul intracluster poate fi încălzit, deoarece transportă energie prin plasmă. Deoarece temperaturile ajută la reglarea formării stelelor, undele sonore ar putea juca un rol vital în evoluția clusterelor (grupurilor) de galaxii pe perioade lungi de timp.

Căldura este cea care ne permite să detectăm și undele sonore. Deoarece mediul intracluster este atât de fierbinte, strălucește puternic în raze X. Observatorul de raze X Chandra a permis nu numai detectarea undelor sonore, ci și proiectul de sonificare, scrie Science Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News