Platformele petroliere abandonate pot fi folosite în captarea dioxidului de carbon din aer- Reuters

Temperaturile cresc încet, dar constant, iar lipsa de acțiune este costisitoare, la nivel mondial, mai mult, controlul ”termostatului” planetei devine tot mai  dificil de menținut.

Astfel, potrivit Ben Kolosz, lector Energia regenerabilă și eliminarea carbonului, Universitatea din Hull, unele industrii se dovedesc a fi greu de decarbonizat, iar acest lucru ar putea face să nu atingem obiectivul cheie de încălzire de 1,5 grade.

În acest sens, Kolosz susține că există soluții, unii ar spune că sunt de domeniul SF-ului: mașini mari care aspiră dioxidul de carbon din aer, cunoscute și sub numele de ”captare directă a aerului”.

Aceste mașinării, similare unor aspiratoare industriale masive, extrag dioxidul de carbon din aer și îl stochează într-o locație sigură pentru cel puțin 1.000 de ani. Însă acestea ar fi mai potrivite pentru platformele petroliere, mai spune Kolosz.

Potrivit lui Kolosz, pentru o implementare la nivel global ar exista câteva  probleme majore, una dintre ele ar fi cea legată de confortul vizual și sonor d dacă ar fi construite în zonele locuite.

”Pentru ca aceste utilaje să funcționeze cât mai bine, ar fi ideal ca ele să fie alimentate cu energie regenerabilă, motiv pentru care energia eoliană a fost susținută de oameni de știință de renume ca fiind combinația perfectă pentru captarea directă a aerului.

Pe uscat, turbinele eoliene de mărimea unor clădiri înalte au criticii lor. Dar în largul mării, nu există localnici care să deranjeze, iar turbinele pot produce mai multă energie, deoarece alimentarea cu vânt este mai consistentă”,  a mai spus Ben Kolosz, transmite Reuters.

Reducerea drastică a costurilor de dezafectare

De asemenea, mai spune Kolosz, amplasarea de epuratoare de dioxid e carbon chiar pe platformele petroliere abandonate ar rezolva două chestiuni importante, ar putea ajuta la captarea de dioxid de carbon, fără ca mașinăriile să deranjeze privitorul, dra mai ales ar reduce din costurile pentru dezafectarea acestor platforme. Astfel, numai platformele din Marea Britanie ar putea costa aproximativ 24 de miliarde de lire sterline, mai spune Kolosz.

”O convenție internațională cunoscută sub numele de Ospar prevede, de asemenea, că astfel de platforme nu pot rămâne în mare și trebuie îndepărtate.

Acest lucru intră în conflict cu politica britanică de conservare a vieții marine, deoarece picioarele platformei pot acționa ca recife artificiale, creând noi habitate marine.

Banii contribuabililor, care ar fi cheltuiți pentru dezafectare, ar putea fi în schimb redirecționați către modernizarea marilor platforme cu capacitatea de a aspira dioxidul de carbon din aer.

Conductele dintre mașinile de epurare a aerului și rezervoarele de stocare a carbonului pot fi prohibitive, dar ar fi mai ieftine în acest scenariu, deoarece majoritatea conductelor există deja.

Platformele au capacitatea de a stoca dioxid de carbon folosind echipamentul de la bord care a fost utilizat anterior pentru extragerea petrolului și a gazelor naturale, cu excepția faptului că, cu mici modificări, acesta ar putea fi operat în sens invers”, mai spune lectorul.

În ciuda unui randament modest, la început, tehnologia merită încercată, susține Kolosz.

”Pe baza cantității de carbon pe care aceste mașini ar trebui să o capteze în mod obișnuit - aproximativ 1 milion de tone de dioxid de carbon pe an necesită mașini care acoperă o jumătate de kilometru pătrat - o platformă petrolieră mare ar putea capta aproximativ 65.000 de tone de dioxid de carbon pe an.

Bineînțeles, acest lucru nu reprezintă mult la scară globală. Numai Marea Britanie emite 332 de milioane de tone anual. Dar toate opțiunile merită încercate, iar aceasta este o tehnologie pe care ne putem aștepta să se îmbunătățească în anii următori”, a mai spus Ben Kolosz.

De altfel, lectorul a citat studii recente efectuate de Massachusetts Institute of Technology (MIT) care sugerează că extragerea dioxidului de carbon direct din apa oceanelor ar fi mult mai eficientă.

”Carbonul este de 100 de ori mai concentrat în apa de mare decât în aer, iar această abordare ar putea, în cele din urmă, să înceapă să inverseze acidificarea oceanelor noastre”.

Costuri uriașe pentru implementarea tehnologiei

Compania americană Frontier, susținută de giganți din domeniul tehnologiei, oferă 925 de milioane de dolari americani (738 de milioane de lire sterline) pentru a stimula crearea unei astfel de piețe.

”Din nefericire, chiar și această sumă reprezintă doar între 0,1% și 1% din totalul fondurilor necesare în fiecare an până în 2050.  Asta deoarece, chiar și într-un scenariu optimist în care sursele regenerabile cresc și emisiile globale sunt reduse, tot va trebui să eliminăm 10 miliarde de tone de carbon pentru a compensa faptul că industriile precum oțelul și cimentul sunt greu de decarbonizat”, a mai spus Ben Kolosz.

Citește și: Taxa pe carbon va intra în vigoare în toamna acestui an. Află care sunt regulile stabilite de Comisia Europeană pentru importurile de produse din industrii intens poluante

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News