„Poarta către Infern” din Siberia se deschide. De ce ar trebui să ne îngrijoreze

În inima Siberiei, o anomalie geologică înspăimântătoare continuă să se extindă, atrăgând atenția cercetătorilor din întreaga lume, scrie Live Science. Este vorba despre fisura Batagay, cunoscută sub numele de „poarta către lumea subterană”, o cicatrice în creștere rapidă în peisajul înghețat al Republicii Sakha din estul Rusiei.

Ceea ce cândva nu părea să fie mai adânc decât un banal șanț, mai exact în anii 1960, astăzi a devenit un "monstru" în expansiune, alimentat de schimbările climatice și de topirea accelerată a permafrostului. Conform cercetărilor recente, începând cu anul 2014, fisura a înregistrat o creștere alarmantă, adăugând cu până la un milion de metri cubi în fiecare an la dimensiunile sale deja imponente. Impactul acestui fenomen este profund și în continuă creștere. Pe lângă amenințarea fizică pe care o reprezintă pentru mediul înconjurător, fisura deschide o fereastră spre straturile adânci ale Pământului, lăsând astfel loc de noi îngrijorări.

Cercetătorii sunt în alertă, încercând să înțeleagă și să prevină consecințele devastatoare ale acestei evoluții neobișnuite. Într-o lume în care schimbările climatice devin tot mai palpabile și distructive, fisura Batagay servește ca un simbol tulburător al fragilității noastre pe pământ și al consecințelor nedorite ale activității umane asupra planetei. Creșterea temperaturilor a provocat topirea solului înghețat, afectându-i stabilitatea și provocând prăbușiri masive, cu consecințe deosebit de grave în zona râului Batagay, unde solul împrăștiat s-a deplasat în aval, îmbogățind pajiștea cu noi straturi de pământ.

Ce s-a descoperit în fisura Batagay

O echipă de cercetători de la Universitatea de Stat Lomonosov din Moscova, împreună cu colegi de la Institutul Melnikov Permafrost și cercetători germani, au desfășurat un amplu studiu asupra fisurii Batagay. Descoperirile lor sunt îngrijorătoare: în perioada anilor 1990, această fisură a mutat aproximativ 35 de milioane de metri cubi de material, în principal gheață de sol și sedimente de permafrost.

Ultimele date arată că lățimea sa a crescut de la 790 de metri în 2014 la 890 de metri în 2019. Deși fisura Batagay este cea mai vizibilă și mai studiată dintre fisurile de acest tip, fenomene similare de prăbușire a permafrostului au loc și în alte regiuni nordice, tot ca urmare a schimbărilor climatice.

Rusia, cu aproximativ 65% din suprafață acoperită de permafrost, se află într-o poziție extrem de vulnerabilă față de aceste evenimente. Permafrostul, solul care rămâne înghețat în mod permanent, conține rezerve semnificative de carbon și alte materii organice care au fost conservate de-a lungul secolelor. Cu toate acestea, odată cu creșterea temperaturilor, permafrostul se topește, eliberând în atmosferă gaze cu efect de seră precum dioxidul de carbon și metanul. Acest proces amplifică efectul de seră, accelerând schimbările climatice și inițiind un ciclu periculos, cu implicații grave asupra mediului și a societății. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News