Poate intra aurul în buzunarul românilor?
Raspunsul este si da si nu. Dincolo de afacerile pe Bursa din Toronto, extem de profitabile pentru actionari dar nu pentru romani, si dincolo de disputele politice pe tema Rosia Montana, si ele extrem de profitabile pentru politicieni dar nu pentru romani, se pot face, totusi, unele calcule simple. Inclusiv in ceea ce priveste zacamantul de la Certej care, iata, si el cunoaste exact acelasi proces de spoliere ca si cel de la Rosia Montana. Si probabil de coruptie la varf. La capatul acestor calcule vom sti cum pot iesi in castig cetatenii acestei tari si cum pot iesi in pierdere.
Se estimeaza, intr-adevar, de catre specialistii Institutului Geologic Roman, ca in diferite campuri aurifere din aceasta tara se afla 1.500 de tone din acest metal extrem de pretios. La preturile de astazi, aceasta ar insemna circa 86 miliarde dolari. Daca maine pretul aurului creste, va fi mai mult. Daca maine scade, va fi mai putin. Dar aceasta colosala suma de bani este, totusi, o minciuna. De ce? In primul rand, pentru ca aurul nu poate fi extras pocnind din degete. Operatiunea are costuri foarte mari. Deci o parte din cei 86 de miliarde ipotetici se intorc in pamant. In al doilea rand, trebuie spus ca exista doua modalitati de a se ajunge la exploatare. Una este concesiunea, in schimbul unei redevente, ceea ce s-a intamplat in afacerea Rosia Montana si in cea de la Certej, in baza unor contracte pe care Presedintele nu le denunta ci, dimpotriva, le sustine. In ambele situatii, statul roman ar urma sa primeasca, daca nu va fi inselat si la acest capitol, doar cate 4 la suta din ceea ce canadienii si respectiv grecii vor extrage. Daca si cand vor extrage. Daca se va intampla, atunci beneficiul statului roman va fi de doar 8 tone de aur de la Rosia Montana si de doar 2 tone in cazul zacamantului de la Certej. In schimbul schingiuirii, pe o mare suprafata, a Muntilor Apuseni. Si asta admitand ca cianurile nu vor fi periculoase si nici nu vor fi distruse major siturile arheologice si localitatile vechi de sute de ani.
A doua solutie este ca statul insusi sa se implice, in beneficiul propriu, in exploatarea celor mai importante zacaminte de care dispune. Dintre care Rosia Montana si Certej sunt doar doua, e adevarat, dintre cele mai consistente. In aceasta eventualitate, trebuie investite de la buget fonduri mari. Probabil cateva miliarde de euro. Dar nu ajunge. Pentru ca, asa cum stim, atunci cand statul este administrator, se fura pe rupte. O buna parte din castig se va duce catre partidele aflate la guvernare, in baza unui algoritm de jaf, si o alta parte, si mai consistenta, in buzunarele personale ale grupurilor de interese nelegitime. Iar cetateanul va ramane, si de aceasta data, cu punga goala.
Citeșe mai multe pe CorectNews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
