Polițistul Dan Hosu, achitat după moarte. Copiii și soția, mesaje sfâșietoare: Din acel moment, tata a început să se clatine/ Victor Ciutacu: Și astăzi îmi pare nespus de rău
Polițistul Dan Hosu a fost achitat post-mortem, pe motiv că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală.
Poliștul Dan Hosu fusese acuzat de trafic de influență, dare de mită, acces ilegal la un sistem informatic și la vehicularea unor informații care nu sunt destinate publicității. Pentru toate aceste capete de acuzații, Dan Hosu a fost achitat. Fiul său, odată cu această veste, a început să scrie mesaje despre tatăl său. O reacție a avut și jurnalistul Victor Ciutacu.
”Nu ne-am ascuns, dar nici nu ne-am mai căutat. Și astăzi îmi pare nespus de rău”
”Ca să mai spulber un mister, Georgiana și Dan Hosu au fost prietenii noștri de familie. Cândva, în preistorie, pe vremea când procurorul, polițistul, omul de afaceri și ziaristul puteau sta la aceeași masă. Fără să se pozeze/filmeze pe ascuns. Fără să se denunțe între ei. Și fără ca vreunul dintre ei să aibă intenții oneroase. Ne-am sărbătorit împreună, am fost unii în casele celorlalți, ne-am bucurat de reușitele copiilor noștri, ne-am felicitat pentru succesele de familie. Până la un moment dat, când, odată schimbate vremurile, cu unii dintre noi ajungând în diverse poziții brusc incompatibile cu socializarea de odinioară, am devenit, toți, mai rezervați; nu și certați, să ne înțelegem. Iar profesional nu s-a pus vreodată problema să colaborăm. Fiindcă ne-am fi făcut rău unii altora. Nu ne-am ascuns, dar nici nu ne-am mai căutat. Și astăzi îmi pare nespus de rău. Pentru că a trecut viața pe lângă noi. Din păcate, pentru unii, cum a fost Dan, prea repede și prea crud. Astăzi, Dan, care a trăit umilința de a fi ridicat și încătușat de ai lui, ca să priceapă Georgiana că trebuie să elibereze locul, nu mai este. Dar, tot astăzi (marți n.r.), după ce a fost achitat post-mortem, fiul lui, Vlad Hosu, îi ține memoria vie. Și, atât cât poate, îl reabilitează. Are toate motivele din lume să o facă” a scris jurnalistul Victor Ciutacu pe Facebook.
”Legenda spune că Filipide, un mesager atenian, a alergat de la câmpul de luptă de la Marathon până la Atena, pentru a anunța victoria asupra perșilor. De îndată ce a ajuns, a spus atât: Nenikikamen (am învins). Apoi, imediat a căzut și a murit. Vineri, 26.05.2023, Curtea de Apel București a spus că tatăl meu, Dan Hosu, este nevinovat. Sâmbătă, 27.05.2023, familia a fost la mormântul fostului inculpat ca să îi spună că a învins. Să îi spună că, după o bătălie de 7 ani, s-a stabilit că este nevinovat. Ne anunțam câștigători dintre ruinele lăsate de un război în care am învățat ce înseamnă umilința și nedreptatea. Ca într-o poveste stilizată a mesagerului atenian, noi am căzut și am pierdut totul înainte să ne putem anunța victoria” a scris Vlad Hosu, care se declară: ”mândru că sunt fiul lui Dan Hosu”.
Au urmat alte trei postări, semnate de Raluca Hosu și Maria Hosu, fiicele lui Dan Hosu, dar și de Giorgiana Hosu, soția acestuia. Dan Hosu a murit chiar înainte să împlinească 69 de ani.
Postarea Ralucăi Hosu
Început de toamnă în 2016. Început de sfârșit. Soneria apăsată profund, bătăi în poartă și câteva țipete de voce gâtuită: “Deschide! Poliția!”. O viață întreagă el fusese de cealaltă parte a ușii. În acel septembrie trist, tata s-a dus și a deschis poarta. Nu înțelegea ce se întâmpla. Nici până la final nu a înțeles. O oră mai târziu, în timpul percheziției, Vlad îi spunea Giorgianei: “Nu cunoaștem acuzațiile, știm sigur că nu a făcut nimic, dar va fi reținut. Așa e mersul lucrurilor acum.” Giorgiana, care nu știa că tocmai ce devenise “controversata procuroare Hosu”, conștientiza că avea să fie ofranda pe altarul proaspăt construit. Sângera, iar carnivorele erau pe aproape. 12 ore după profeția lui Vlad, Giorgiana căra o geantă cu așternuturi, schimburi și mâncare la Beciul Domnesc. O uniformă gri se zbătea să țină niște pântece supradimensionate. Purtătorul ei, care avea ironica atribuție de a păzi accesul în clădirea în care toată lumea spera să nu intre, o trata cu aerul superior al celui care s-ar autocaracteriza ca fiind “mai superior”. Așa a început lupta in care am fost nevoiți să intrăm. Tatăl meu era acolo. Eroul meu nu mai era cu noi. Îl voiam înapoi. Pentru că vreau ca povestea noastră sa ajungă peste tot, va rog să o distribuiți. Eu sunt Raluca Hosu și sunt mândră că sunt fiica lui Dan Hosu.
Postarea Mariei Hosu
A doua zi l-am avut înapoi. Au fost 24 de ore. Este ușor acum să spun “doar 24 de ore”. Dar au fost atât de greu de trăit. Apoi am învățat să nu mă mai uit la televizor, să nu mai citesc nici site-uri de știri. Și mai ales să nu citesc comentariile. Să nu uit… și să nu scriu “Dan Hosu” pe Google, care dă ca sugestie imediată cuvântul “reținut”. Și apar poze cu el în cătușe. Cât de nedrept este ca după o viață întreagă în care a servit România ca polițist, un motor de căutare să îi șteargă cu buretele cariera. Dar tata era oricum antitehnologie și nu punea mare preț pe ce se scria în presă despre el. El punea preț pe oameni și pe omenie. A ajutat mii de oameni. A fost puternic, bun, cinstit și de neclintit. Dar, după cele “doar 24 de ore”, a fost altul. Avea atunci 62 de ani. Avea 4 copii și 5 nepoți. El îi iubea. Și ei îl iubesc. Din acel moment, tata a început să se clatine. Pentru că vreau ca povestea noastră sa ajungă peste tot, vă rog sa o distribuiți. Eu sunt Maria Hosu și sunt mândră că sunt fiica lui Dan Hosu.
Postarea Giorgianei Hosu
Dan are steagul României pe piept. Pentru că și-a iubit țara, a servit-o și i-a aparținut, ca soldat, ca sportiv, ca ofițer, ca părinte. Și eu îmi iubesc țara și îmi respect sistemul din care am făcut parte, cu toate cele bune sau cele rele. Când Dan a fost achitat la fond pentru infracțiunile de corupție și condamnat cu suspendare pentru infracțiuni informatice, o parte a presei a vrut să înțeleagă că “a fost condamnat într-un dosar de corupție”. Atunci am pus în balanță credibilitatea instituției de care era legată atât tinerețea, cât și maturitatea mea profesională, cu speranța mea în dovedirea nevinovăției soțului meu. Am demisionat. Oamenii pot fi înlocuiți în fruntea unor instituții. Dan nu poate fi înlocuit niciodată. Îmi doresc acum mai presus de orice binele familiei mele, din care fac parte Raluca, Vlad, Maria, Alexandru și copiii lor. Vreau ca România să nu mai fie un câmp de luptă. Să nu mai existe “noi” și “ei”, “îngeri” sau “demoni”. Să nu ne mai facem o religie din lupta “împotriva a ceva”. Aș vrea de asemenea ca instituțiile acestei țări să devină puternice în beneficiul ei. Vreau să se învețe ceva din acești 7 ani și oamenii să învețe să gândească ei înșiși, nu să preia informații pe care să nu le filtreze. Să nu se grăbească nimeni să arunce cu piatra. Pentru că vreau ca povestea noastră să ajungă peste tot, vă rog să o distribuiți. Eu sunt Giorgiana Hosu și sunt mândră că sunt soția lui Dan Hosu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
