Ponta și Papa bio

Victor Ponta i-a dat cadou Papei Francisc un coș cu produse bio românești. Sunt convins că mulți dintre cei care îl înjurau în Piață s-au convins cât de ecologist este premierul. Desigur, s-au bucurat și cei care își permit să plătească  oricât pentru a fi în tendințe. Nu în fiecare zi mănâncă  Suveranul Pontif mere la preț de mango, cumpărate din Piața Dorobanți.  Nu ar fi rău, chiar dacă Papa dă unui cerșetor coșul cu bunătăți.

De stricat, strică în țară, unde se lansează un  mit periculos, care folosește doar celor din afară.

Din cauza lipsei de experiență a fermierilor și activismului unor orășeni care au văzut că se poate trăi din frica altora, România poate fi drogată cu iluzia agriculturii bio. Dovadă că nu a învățat nimic din țeapa anilor 90, când alerga de nebună după melci și struți.

Incapabili să lanseze programe de irigații,  să construiască sisteme de procesare industrială a fructelor și legumelor, sau să rentabilizeze  combinatele de creștere a animalelor, pregătind exporturi de 10 miliarde de euro, ca Polonia, politicianul român adormea electoratul citindu-i basmul cu struțul roșu.

Marii ecologiști nu spun tot ce înseamnă promovarea unei agriculturi bio: cât costă prăgătirea terenurilor, cât costă certificarea lor, cât costă instalațiile de stocare și lanțul de distribuție, care sunt piețele de desfacere, în cât timp vom recupera investiția și care este riscul investițional. Vorbim de miliarde de euro, pe care țăranii nu-i au, vorbim de un efort mai mare decât construcția canalului  Siret Bărăgan și de riscuri uriașe. Cât se lucrează la construcția brandului, vom fi dependenți de importuri. După, chiar dacă vom exporta suficient, valoric,  vom depinde de mâncarea din import, pentru o populație care nu-și permite, acasă, luxul bio. Ce te faci dacă ești aruncat într-un scandal cum a fost cel al cărnii de vacă ”infestate” cu carne de cal? Cât de mult depinzi de marile lanțuri de distribuție, cum vei lupta cu branduri consacrate, din Franța?

E posibil ca răspunsul să fie undeva la mijloc. Există zone în care doar agricultura bio va fi rentabilă, dacă se va investi la un nivel comparabil cu cel al competiției intenaționale și zone unde România ar putea produce industrial nu doar alimentele pentru propriul consum, ci și milioanele de porci ceruți în China, de exemplu.

Fără o politică bine articulată, guvernul cade în capcana jocurilor de imagine. Pentru a capta bunăvoința Germaniei și Austriei, a acceptat să semneze un acord împotriva culturilor de soia modificată genetic. Pe care o importăm din Brazilia, la fel de modificată, doar ca să facem  profit fermierilor brazilieni. Sau ca să protejăm porcăriile din  Germania, pe care nu le pot concura fermele românești, așa cum se întâmpla dacă era produsă local soia furajeră. Culmea, Germania nu produce soia, nici modificată, nici bio, așa că își poate respecta ușor obligațiile din acord, fără să deranjeze agricultorii nemți, care au numai de câștigat.

În timp ce aleargă după cai bio pe pereți, România pierde șansa de a ieși din criză pe seama agriculturii intensive. Dacă s-ar ridica bariera politică și s-ar permite folosirea tehnologiei de ultimă oră în culturile de soia, în acest an profitul fermierilor ar depăși 400 de milioane de euro, iar importurile s-ar reduce la zero. Cam câți melci și câți struți ar trebui să exportăm pentru a mișca balanța cu  800 milioane de euro?

Cât despre coșul lui Ponta, îmi aduce aminte de un banc din epoca lui Ceaușescu. Ce deosebire e între ortodocși și catolici? Ai noștri nu au papă!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News