Ponta tace. Și bona tace. E bine așa!

 Marturisesc ca nu impartasesc parerea celor care incearca sa-l asmuta pe Victor Ponta la reactii, musai, dupa atacurile slobozite dinspre Cotroceniul hoinar pe drumurile patriei, in bratele celor cativa care tanjesc, de felul lor, dupa imbratisari si poze cu presedinti, oricine si oricum ar fi ei. Baile de multime nu mi se par a fi, fara gres, un indicator al popularitatii unui lider politic. Intotdeauna se vor gasi curiosi sau colectionari de poze cu oricine care apare la televizor. Ia duceti-o pe Bianca Dragusanu in orice piata publica, dupa ce ati anuntat ca acolo va veni o “vedeta” ! Pariu ca o sa fie imbulzeala ?

In spatele celor cateva zeci de fani (aceiasi cu cei ai oricarei celebritati a zilelor noastre) sunt mase de dezamagiti tacuti, iar inca locatarul de la Cotroceni sa nu credeti ca nu stie asta ! Pentru ca orice poti spune ca n-are Basescu, numai nas de batran lup de mare (dar si de uscat!) nu ! Satuii de el sunt mult mai multi decat “pozacii” cu el, ei si-au spart paharul plin atunci, in Piata Universitatii, cand jandarmii au impartit frenetic bastoane peste tineri si femei (am vazut asta cu ochii mei, chiar acolo !), Romanii au strigat atunci slogane de geniu, cum numai poporul asta poate striga cand ii ajunge cutitul la os, au stat ore in sir sub gerul gradelor multe sub zero, au iesit apoi si in arsita unei veri ce s-a vrut a suspendarii (pe care vanturi potrivnice au anulat-o, insa), iar acum s-au retras, unii resemnati, altii asteptand pur si simplu momentul schimbarii eliberatoare ce va sa vina in decembrie la anu’, fara vreun alt risc de amestec in trebile noastre interne.

 Ca in timp ce premierul e in concediu (ptiu, ce intamplare!)…presedintele aceleiasi tari, ca sa vezi, intra cu bocancii in noroiul in care adora sa se balaceasca, improscand in jur, asta nu ma mira. Va mira? Cand vreodata acest om a luptat cu arme inteligente, abile, dar si fair? Eu nu-mi aduc aminte sa fi putut exclama vreodata: da, dom’le, e bun !!! Asta or fi spus doar adeptii lui Machiavelli, cei care cred ca intotdeauna mijloacele se subordoneaza scopului. Nu cred in asta, desi pot admite compromisul, stiu ca politica nu e o manastire de maici, ca, in interiorul ei, trebuie sa speculezi momente, conjuncturi sau slabiciunea adversarului, dar nu cred ca poti face asta fara o minima decenta, fara niciun Dumnezeu. Nici macar in politica nu cred ca e permis asta ! Ce a ajuns ca noua sa ni se para firesc in politica noastra damboviteanu, nu inseamna ca se practica si in politica la nivel inalt din tari cu democratie consolidata. Nici acolo politicienii nu sunt niste sfinti, unii nu sunt nici lorzi ( doar cei britanici din Camera Lorzilor…si poate nici ei toti ), ei nu sunt nicaieri monumente de noblete, dar nici birjari nu sunt ! Realpolitik a lui Kissinger supravietuieste cu succes inca, dar politica de mahala nu cred sa mai fie prizata pe undeva asa cum inca e in Romania. Ca e realpolitik sau, ipotetic, ca e “moralpolitik” ( o contradictie in termeni, se pare ), obligatoriu mi se pare ca politicienii, in secolul 21, macar un soi de “decent politics” sa fie in stare a practica. Lupta politica, in tarile civilizate, imbraca forme mai subtile, chiar daca, la o adica, foarte dure si ele. Abilitatea sau flerul nu-s totuna cu amoralitatea sau cu atacul cu orice pret. Loviturile nu se aplica…nici cu pumnul, nici cu palma (!!!) si nici cu epitete periferice.

 Stiu, parerile sunt impartite. Firesc, nimic rau in asta. Respect orice opinie, dar fac parte dintre cei care nu au savurat - cand ele au fost - contra-atacurile premierului cu aceeasi moneda precum cea folosita de Traian Basescu. Pentru ca ea, moneda, e murdara. Cand intri in dinamica raului, nu faci decat sa-l potentezi, sa-i pui apa la radacina. Replica la o replica data de pe o treapta foarte de jos, odata lansata de pe aceeasi treapta, nu face decat sa mentina dialogul la subsol. Ca sa ridici nivelul, e bine sa urci intai macar o treapta- doua mai sus, inainte de a riposta. Iar, uneori, e poate chiar mai indicat sa urci pe scara, cat mai sus, pentru ca, de acolo, sa contempli doar, avand astfel si beneficiul de a vedea lucrurile “big picture”.

Tacerea nu e neaparat dezertare si nici abandon, tacerea poate fi una inteleapta, la adapostul careia iti poti vedea de treaba ( in interesul tarii, de exemplu ! ), ignorand stropii de noroi improscati spre tine de acolo, de jos. Riscul ca ei sa te atinga, daca esti mult deasupra lor e minim spre nul.

Asadar faptul ca Victor Ponta, de acolo, de la Miami, tace, mi se pare salutar ( vorba lui Gadea. Sau a lui MRU…?! ). La astfel de atacuri, din partea acestui presedinte, nu merita sa raspunda nici macar bona !

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News