În ciuda opiniilor aflate în conflict, recunosc că am o simpatie pentru Andreea Pora. Îmi place că este tranșantă, că e dedicată profund cauzei pe care o slujește, că se implică și că pune chiar pasiune în ceea ce face. Observ, de câteva zile, că este compătimită de camarazii săi, care personalizează astfel ”campania de linșaj mediatic” declanșată de adversari.
Din câte o văd, nu cred că este o persoană care se sperie ușor și care ar avea nevoie de susținerea ”breslei”, dar este campania/contra-campania lor, își organizează oamenii comunicarea cum cred că e mai eficient pentru demersul cu pricina.
Cert este că mie chestiunea cu ”linșajul” mi se pare un fâs. Dacă e linșare adevărată, să cheme procurorii pe care îi venerează, ca să-i umfle pe criminali. Dacă nu, să se teamă că devin ridicoli, ca un jucător de fotbal care se tăvălește un sfert de oră ținându-se de picior, deși adversarul nu i-a tras decât un scuipat pe tricou.
Nici nu mă interesează de la ce s-au luat, nici nu cred că sunt sinceri. Știți de ce? Pentru că stau colegi de credință în ”reformă”, iar unii chiar colegi de trust cu un tip care, în opinia mea, a îndemnat la linșaj adevărat, la linșaj pur și simplu. O fi mai grav atacul mediatic în cazul unei jurnaliste, sau ștampila ”c...a din Moldova”, pusă de un jurnalist unui întreg popor? El n-a jignit și nu a stigmatizat doar o persoană, sau un trust concurent, ci o întreagă națiune. Așa a început și fascismul, cu glume groase, rasiste, prin berării, fiindcă la vremea aceea nu venise încă Lumea lui Banciu.
A cere sprijinul publicului înainte să-i ceri demisia ”colegului”, a mai veni să prestezi la televiziunea care îl ține pe post, după ce l-ai auzit, mi se pare de-o nesinceritate de-a dreptul propagandistică.
Aștept ca apărătorii democrației și statului de drept să-l dea afară pe Banciu, de la ei din ogradă, după care mă duc s-o apăr pe Andreea Pora de linșaj.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News