Postul de carne în zilele de vineri ar contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

Cu peste un miliard de adepţi la nivel mondial, biserica catolică este „foarte bine plasată” pentru a contribui la lupta împotriva încălzirii climatice, estimează Shaun Larcom, cercetător în economie şi agricultură la Universitatea Cambridge şi coordonatorul studiului.

Echipa condusă de Shaun Larcom a evaluat impactul unui apel lansat în 2011 de Biserica Catolică din Anglia şi Ţara Galilor către fidelii săi, pentru ca aceştia să se abţină să mănânce carne în zilele de vineri.

Chiar dacă puţin peste un sfert dintre catolici au urmat acest apel, încetând sau reducând consumul de proteine animale în zilele de vineri, aceasta a permis evitarea emiterii a aproximativ 55.000 de tone de CO2 pe an, adică echivalentul emisiilor evitate dacă numărul persoanelor care zboară cu avionul în decurs de un an pe ruta Londra-New York s-ar reduce cu 82.000 de persoane.

„Dacă Papa ar reintroduce obligaţia de a nu consuma carne vinerea în întreaga lume, asta ar constitui o sursă majoră şi ieftină de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi acest lucru ar fi valabil chiar dacă o minoritate a catolicilor ar urma această interdicţie”, a apreciat Shaun Larcom. Acesta subliniază faptul că Papa Francisc i-a îndemnat, în repetate rânduri, pe lideri mondiali să acţioneze rapid împotriva încălzirii climatice.

Creşterea animalelor destinate producţiei de carne este responsabilă pentru 14% din totalul emisiilor mondiale de gaze cu efect de seră.

Abţinerea de la consumul cărnii în zilele de vineri este una dintre cele mai vechi tradiţii creştine, peştele înlocuind deseori carnea ca sursă de proteine. Însă postul de carne nu mai este o obligaţie pentru catolici începând din anii 1960, exceptând perioada Postului Paştelui.

Cercetătorii reamintesc în studiul lor, publicat în revista Social Science Research Network, că importanţa practicii postului de carne în SUA a determinat lanţul de restaurante McDonald’s să lanseze în 1962 un burger cu peşte, alături de tradiţionalii burgeri cu carne.

Schimbarile climatice. Topirea calotei glaciare ar putea provoca o nouă pandemie

În următorii 50 de ani, temperatura medie anuală a planetei ar putea depăşi nivelurile preindustriale cu 1,5 grade Celsius, iar asta reprezintă un semnal de alarmă. 

Există o probabilitate de 50% ca, în cel puţin unul dintre următorii cinci ani, "temperatura medie anuală a planetei să depăşească temporar nivelurile preindustriale cu 1,5°C, limita inferioară a Acordului de la Paris privind Schimbările Climatice", potrivit celui mai recent raport al Organizaţiei Meteorologice Mondiale (OMM).

"Atât timp cât emisiile de gaze cu efect de seră vor continua, temperaturile îşi vor menţine creşterea. Oceanele vor continua să se încălzească şi să devină mai acide, gheaţa şi gheţarii vor continua să se topească, nivelul mării va tot creşte, iar condiţiile meteorologice deveni tot mai extreme. Încălzirea este disproporţionat mai pronunţată în Arctica şi ceea ce se întâmplă în această regiune ne afectează pe toţi", avertizează secretarul general al OMM, profesorul Petteri Taalas, conform Rador.

Ce se întâmplă pe măsură ce temperaturile cresc? Şi care vor fi consecinţele? Unul dintre posibilele efecte ale topirii Arcticii, cauzate de încălzirea globală, este eliberarea de virusuri şi bacterii care se găsesc sub calotele glaciare şi permafrost, provocând noi focare sau pandemii. Acest lucru este relevat de cercetările publicate în revista "Proceedings of the Royal Society B", în care se explică modul în care funcţionează procesul cunoscut sub numele de "revărsare virală". "Spectrul gazdă al virusurilor este destul de divers, deoarece ei pot infecta în mod durabil câteva specii la mai multe niveluri. Când se confruntă cu o nouă gazdă, un virus poate să o infecteze şi să se transmită în mod durabil din această nouă gazdă", detaliază autorii în investigaţia lor.

Pentru a obţine aceste rezultate, cercetătorii s-au concentrat pe două medii, solul şi sedimentele apelor din Lacul Hazen din Arctica, cel mai mare lac cu apă dulce din lume. "Am folosit secvenţierea ADN şi ARN pentru a reconstrui virosfera lacului, atât în sedimentele şi solurile sale, cât şi în gama sa de gazde eucariote".

Ei au dezvoltat un algoritm pentru a determina riscul de răspândire virală. Rezultatele au sugerat că riscul a fost mai mare pentru mostrele de lacuri prelevate de pe căi navigabile mai mari, care conţin mai multă apă de topire glaciară. Pe măsură ce temperaturile globale cresc, se aşteaptă ca gheţarii din această zonă să devină mai mari, generând mai multă apă de topire şi crescând astfel riscul de scurgere.

Descoperirile arată că "riscul de răspândire creşte odată cu scurgerea de la topirea gheţarilor, un indicator al schimbărilor climatice". Cercetătorii avertizează că, dacă schimbările climatice modifică şi gama de specii care sunt potenţiali vectori virali şi rezervoare spre nord, "Arctica ar putea deveni un teren fertil pentru pandemii emergente", indică într-un comunicat Stéphane Aris-Brosou, profesor asociat în cadrul Departamentului de Biologie la Universitatea din Ottawa (Canada) şi unul dintre autori.

Arctica prezintă un interes deosebit, "întrucât este afectată în special de schimbările climatice, încălzindu-se mai repede decât restul lumii". În consecinţă, speciile de animale ar fi forţate să se deplaseze din cauza distrugerii habitatelor lor şi a efectelor activităţii umane.

Profesorul Aris-Brosou subliniază că descoperirile ar putea prezenta un scenariu similar cu apariţia Ebola şi SARS-CoV-2 în care are loc "expunerea repetată la noi gazde care nu au imunitate la acestei virusuri".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News