Poveste de dragoste încheiată tragic la Mariupol: ”Am fost soție. Acum sunt văduvă. Cel mai înfricoșător cuvânt”
Valeria Subotina și Andriy au trăit o poveste de dragoste pe vreme de război, încheiată tragic.
Destinul Mariupolului era pecetluit. Bombardamentele neîncetate ale Rusiei transformaseră străzile în ruine și curțile în cimitire. Totuși, la câțiva metri sub pământ, în orașul ucrainean sud-estic, ”înflorise” o poveste de dragoste.
Valeria Subotina, în vârstă de 33 de ani, se adăpostise în imensa uzină siderurgică Azovstal, ultimul bastion al orașului, asediat de forțele ruse în primăvara anului 2022. Ea găsise refugiu într-unul dintre adăposturile antiaeriene din epoca sovietică, construite pentru a rezista unui război nuclear, situate adânc sub complexul industrial, conform BBC.
”Cobori pe o scară semi-dărâmată, treci prin pasaje și tuneluri, și cobori tot mai adânc. În cele din urmă, ajungi în acest cub de beton, o cameră,” spune Valeria. În adăpost - alături de soldați și civili - Valeria lucra cu brigada Azov a armatei ca ofițer de presă, comunicând ororile asediului de luni de zile al Rusiei către media globală. Acolo se afla și logodnicul ei, Andriy Subotin, un ofițer de 34 de ani al armatei ucrainene, care apăra uzina.
Valeria și Andriy, dragoste la prima vedere
Cei doi s-au cunoscut prin intermediul muncii - Agenția de Gardă de Frontieră din Mariupol - cu aproximativ trei ani înainte de asediu. Când Andriy a întâlnit-o pe Valeria, a fost dragoste la prima vedere. ”El era special, era atât de plăcut să fiu în preajma lui. A fost întotdeauna amabil și niciodată nu a refuzat să ajute pe cineva”, spune Valeria.
Andriy era un optimist, spune tânăra. Știa cum să fie fericit și găsea bucurie în lucrurile mici: vremea însorită, zâmbetele, compania prietenilor.
”În prima zi în care ne-am întâlnit, mi-am dat seama că Andriy era foarte diferit față de ceilalți.” În trei luni, s-au mutat împreună, închiriind o casă mică cu un singur etaj în Mariupol, cu o grădină. Cuplul a început să-și construiască o viață împreună. ”Am călătorit mult, am mers la munte, ne-am întâlnit cu prietenii. Am pescuit împreună și am petrecut mult timp în aer liber. Am mers la teatru, concerte și expoziții. Viața era plină”, mai spune Valeria.
Au decis să se căsătorească și visau la o nuntă mare în biserică, cu familia și prietenii. Au ales verighetele. Valeria și-a dat demisia de la locul de muncă și a început să-și cultive latura creativă, scriind și publicând poezii despre anii anteriori de lupte aprige cu Rusia în Mariupol.
Valeria: Știam că indiferent ce s-ar întâmpla, trebuia să fiu în Mariupol
”Pentru câțiva ani înainte de invazia la scară largă, am fost cu adevărat fericită”, își amintește ea, iar totul s-a schimbat în februarie 2022, când Ucraina a fost invadată de Rusia.
Primăvara adusese soarele în grădina Valeriei și a lui Andriy, iar primele flori începeau să apară. ”Începeam să mă bucur de primăvară. Știam despre amenințările lui Putin și realizam că va fi un război, dar nu voiam să mă gândesc la asta”, spune Valeria.
Cu câteva zile înainte de 24 februarie, ziua în care a început invazia la scară largă, Andriy a încurajat-o pe Valeria să părăsească orașul, lucru pe care tânăra a refuzat să îl facă. ”Știam că indiferent ce s-ar întâmpla, trebuia să fiu în Mariupol, trebuia să-mi apăr orașul.” Săptămâni mai târziu, amândoi erau subteran, în adăposturile Azovstal. Se vedeau doar ocazional, dar când o făceau, acele momente erau de ”fericire pură”.
În acel moment, Mariupol se apropia de o catastrofă umanitară. Loviturile asupra infrastructurii au întrerupt aprovizionarea cu apă și energie electrică în unele părți ale orașului, iar alimentele se găseau din ce în ce mai puțin. De asemenea, casele și clădirile civile au fost distruse în urma bombardamentelor.
Valeria: Cel mai înfricoșător cuvânt
Pe 15 aprilie, o bombă de mari dimensiuni a fost lansată asupra uzinei, iar Valeria s-a aflat printre victimele atacului.
”Am fost găsită printre cadavre, singura în viață. Pe de o parte, un miracol, dar pe de altă parte, o tragedie teribilă”, spune Valeria, care a fost nevoită să stea, timp de 8 zile, într-un spital subteran din uzină, cu contuzii severe.
Andriy, vizibil marcat de starea Valeriei, a decis să planifice nunta chiar în buncăr, iar verighetele ”perfecte” au fost făcute din folie de staniol.
Căsătoria a avut loc pe 5 mai, cei doi fiind oficiați de un comandant staționat la uzină, iar costume de nuntă le-au fost uniformele militare. De altfel, Andriy i-a promis soției sale că vor avea și nunta dorită, cu verighete și rochia de mireasă.
Însă două zile mai târziu, acesta a fost ucis în urma unui bombardament care a avut loc asupra uzinei siderurgice. Tânăra nu a aflat imediat de eveniment.
”Am fost mireasă, am fost soție, iar acum sunt văduvă. Cel mai înfricoșător cuvânt", spune ea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
