Prețul unificării dreptei

De fapt, optiunea pentru nominalizarea unei singure persoane in calitate de candidat prezidential si sustinerea acesteia. Se poate intampla inaintea primului tur de scrutin, imediat dupa europarlamentare, sau dupa primul tur de scrutin. Depinde de strategia pe care si-o fixeaza aceste partide. Si mai depinde de cine anume va reprezenta ceea ce am putea numi, in aceasta actiune comuna, nava amiral. Si de prezumtivul candidat. Cam multe necunoscute.

Este exact motivul care transforma alegerile europarlamentare, dintr-un scrutin relativ banal, intr-unul cu o importanta semnificatie si greutate. Rezultatele vor fi utilizate atat de dreapta, cat si de stanga, pentru a-si decide strategia si pentru a opta definitiv pentru un candidat. In ceea ce priveste PSD, situatia este relativ clara. O alianta larga exista deja in jurul acestui partid, singura zona vulnerabila reprezentand-o UDMR, care afirma ca este un partid totusi de dreapta si care este afiliat popularilor europeni. Candidatul este Victor Ponta. Care, de mai mult timp, si-a pregatit cu atentie statutul de prezidentiabil.

In ceea ce priveste dreapta spectrului politic, situatia nu este deloc clara. Nu se stie care dintre partide va conduce batalia electorala in eventualitatea unui candidat unic. Si nu se stie cine va fi acesta. Daca la alegerile europarlamentare, de exemplu, partidul cu cele mai bune rezultate va fi PNL, dar daca acestea s-ar situa sub stacheta celor 20 la suta, atunci Crin Antonescu va demisiona si va initia organizarea unui Congres Extraordinar unde va refuza sa mai candideze pentru presedintia partidului. Aceasta situatie ar putea determina o rasturnare spectaculoasa de strategie daca ne gandim fie si numai la faptul ca, in aceste conditii, Calin Popescu Tariceanu ar putea reveni in forta, adjudecandu-si conducerea partidului si reorientand PNL catre o mega-alianta cu PSD prin refacerea USL. In aceste conditii, nu este deloc exclusa eventualitatea in care PSD s-ar bate pentru presedintie prin Ponta, sustinut fiind de PNL care, la schimb, ar primi conducerea Executivului. Cu alte cuvinte, tandemul, intr-o asemenea ipoteza, ar putea fi Victor Ponta presedinte, Calin Popescu Tariceanu premier. Si nu s-ar mai pune problema unei strategii comune a dreptei, cu sanse cat de cat castigatoare.

Mai exista insa si ipoteza in care PNL obtine un scor de peste 20 la suta, care il conscara pe Crin Antonescu pentru perioada urmatoare atat in functia de presedinte al partidului, cat si in statutul sau de candidat prezidential. Intr-o asemenea eventualitate, toate celelalte partide de dreapta sau pretins de dreapta vor trebui sa accepte, imediat dupa europarlamenatre si cel mai tarziu dupa primul tur de scrutin, ideea de a-l sustine pe Antonescu drept candidat. Obstacolul semnificativ si chiar redutabil in acest proiect va fi Traian Basescu, pentru ca intentiile sale sunt diferite. Si anume ca Elena Udrea sa devine prezidentiabil si sa fie sustinuta de partidele de dreapta. Si nu este deloc clar, intr-o asemenea eventualitate, cine va fi celalalt personaj al tandemului. Cine va candida pentru functia de prim-ministru. Este de presupus ca Traian Basescu ar accepta o relativa sacrificare a Elenei Udrea doar in eventualitatea in care, dupa prezidentiale, ar obtine garantii de sustinere pentru el insusi in functia de premier. Ceea ce, sa recunoastem deschis, ar reprezenta o calamitate.

Pe de alta parte, o eventuala unificarea a dreptei in jurul unui proiect prezidential si doar atat este insuficienta pentru a conferi proiectului suficienta coerenta politica.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News