Preotul Paul Iulius Negoiță explică ce este dincolo de „problema” cu Religia la Bacalaureat

„Constat că cei care cer toleranță sunt frământați de o nouă chestiune: de ce să fie Religia probă de examen la Bacalaureat? De fapt nu sunt frământați! Chiar au deja răspunsul copt și vor ca toată societatea să-l accepte ca pe ceva ce nici măcar nu poate fi discutat.

Întrebarea ar fi alta: de ce să nu fie Religia la Bacalaureat?

Am coordonat ani mulți predarea Religiei în școlile publice. Cu plusuri sau minusuri care țin de scăderi sau puncte tari personale, profesorii de Religie nu sunt mai răi sau mai mai buni decât alți profesori. Sunt pregătiți teologic și pedagogic și fac ceea ce trebuie să facă la catedră și în cancelarie. Deci, problema incapacității profesorilor de a pregăti elevii pentru un examen final nu există.

Disciplina? Ce probleme pot fi puse în cârcă Disciplinei de studiu? Niciuna! Teologia se studiază și se descoperă de când este lumea și pământul. Nu cred că mai este cazul să amintesc unde a apărut prima dată școala, ce rol are religia în artă, cultură, literatură, știință. E inutil și imposibil să acopăr istoric și tematic punctele forte ale disciplinei de studiu Religie.

Atunci unde ar fi problema?

Evident, nu există!

Și apoi… vorbim de opțiunea elevilor. Dacă elevii vor dori, vor alege Religia la Bacalaureat. Dacă nu vor dori, nu-i obligă nimeni.

Dragii mei, nu vă speriați. Studiul Religiei nu-i pierdere de vreme. Dacă societatea actuală arată cum arată, adică mult mai bine decât în urmă cu două mii de ani, Religia a avut un rol fundamental pe care nu-l poate tăgădui decât cine nu are elementele intelectuale necesare unei analize corecte.

Studiul Religiei nu este pierdere de vreme nici pentru anii de după școală. Rare sunt momentele în viață în care să nu te întâlnești cu ceea ce Religia învață. Rare, foarte rare. La nivel de ritual sau singur, în sufletul tău, ori unde l-ar purta trupul, ceva din ceea ce noi numim Religie apare, există, se manifestă, sau este căutat de fiecare dintre noi. În fapt, noi avem nevoie de Religie, iar școala ne indică direcția unde să căutăm și căutăm chiar și după ce mai tot ceea ce am memorat în parcursul nostru școlar, la zeci de discipline, se stinge din memorie. Ce să nu o mai lungim …. când dai de bucluc la rugăciunea pe care ai învățat-o îți sare gândul. Ba și la examenul de Bacalaureat, la Matematică sau Română, zici o rugăciune. Nu o zici pentru ca Dumnezeu să-ți dea prin minte ceea ce tu nu ai învățat, ci pentru ca Dumnezeu să-ți limpezească mintea pentru a străluci cu ceea ce știi și ai aprofundat îndelung. Deci, nu poți spune că e pierdere de timp să studiezi Religia.

Atunci unde este problema? Este o disciplină la care nu poți face evaluare? Eu cred că poți, așa cum poți evalua la orice disciplină umanistă. De ce să nu poți? De ce să nu ai și aici criterii de departajare, atâta vreme cât Religia nu reprezintă un conglomerat inform de gânduri, sentimente, trăiri. Religia presupune disciplină. Impune o disciplină a cunoașterii. Din religie s-a născut relația de filiație dintre învățător și ucenic. Nu a fost Mântuitorul primul învățător? A învățat prost omenirea? Înainte de a da un răspuns citiți Biblia și vedeți, pentru că învățătura lui Iisus este la vedere, nu?!

Cultele insistă să se introducă Religia la Bacalaureat, sunau mare parte dintre știrile din ultima vreme, iar textele transmiteau un mesaj de genul… e o afacere a cultelor. Nu, nu este o afacere a nimănui, nici a cultelor, nici a lui Dumnezeu. Cultele pretind doar respectarea unui drept constituțional: dreptul la manifestarea propriei religii, iar acest drept nu se rezumă doar la dreptul de merge și a te închina în locașul de cult, ci și la dreptul de studia și de a-ți cunoaște religia.

Școala nu este o afacere a statului și Religia în școală o impunere a Bisericii. Trăim în societate, în calitate de părinți plătim taxe și vrem ca școala să asigure copiilor noștri o educație adevărată. Poate că unii elevi sau unii părinți nu au aplecare spre Religie, ca disciplină de studiu. Se întâmplă. Însă sunt și alte discipline școlare pe care unii elevi nu le adoră. Ar trebui ca aceste discipline să fie eliminate doar pentru că unii, fie ei părinți, copii sau terți, nu le vor? Evident că nu! De aceea, tonul prin care se contestă solicitarea cultelor religioase de a exista și opțiunea Religie la Bacalaureat este nepotrivit, iar argumentele sunt absurde.

Anticlericalismul unora, ori preconcepția altora referitoare la pericolul îndoctrinării religioase, precum și lipsa de toleranță a ambelor categorii – culmea, sunt grupuri care se manifestă intolerant tocmai în numele toleranței – nu pot fi motive ce pot sta împotriva dreptului elevului de a alege ca să-și susțină examenul de maturitate la Religie.

Religia la Bacalaureat înseamnă respect față de elev, de părinte, de opțiunile lui, de așteptările lui de la școală. Mai înseamnă toleranță, educație integrală, solidă pregătire culturală și libertatea. Înseamnă libertatea de a alege, de a alege în deplină cunoștință de cauză.

Deci, să fie!”, a scris Paul Iulius Negoiță pe site-ul său Paulnegoita.ro.

VEZI ȘI: Vă simțiți stresați și obosiți din cauza jobului? Sfatul preotului Paul Iulius Negoiță: Nimeni și nimic nu are ce să vă facă - https://www.dcnews.ro/va-simtiti-stresati-si-obositi-din-cauza-jobului-sfatul-preotului-paul-iulius-negoita-nimeni-si-nimic-nu-are-ce-sa-va-faca_913600.html

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News