În secolul 21 încă auzim despre cazuri în care viața unor minore, potențiali cetățeni și locuitori ai acestei lumi, sunt luate sau vândute. Dar care este prețul?
Nu mai este o noutate cazul fetiței de la Arad, ucisă de tatăl său vitreg, în vârstă de 23 de ani. Nici fenomenul fetițelor vândute din Afganistan nu mai reprezintă ceva nou. De altfel, vânzarea fetițelor-mirese era deja practicată în Orient.
Totuși, cred că ar trebui să înțelegem ceva din aceste cazuri. Oricine are un preț, fie că și-l însușește sau îi este atribuit. Iar prețul atribuit vieților fiicelor ar putea fi unul prea mic. Cel puțin în aceste cazuri.
Cine sunt cei care tranzacționează acest bun, numit ”fiice”? Chiar tații lor. Fie că vorbim despre bărbatul de 23 de ani care își asumase responsabilitatea unei familii vitrege sau Abdul, cel care are în spatele său o familie de 10 persoane, după ce a vândut doi membri, o soră și o fiică, pentru a deveni miresele unor necunoscuți, ambii poartă vina de a le fi tranzacționat viața pe valori aproape infime, dar relevante doar în situațiile lor temporare. În cele două cazuri distincte vorbim de un moment de furie, ca scăpare dintr-o situație, sau un necesar de bani, care să hrănească restul familiei timp de câteva luni.
Relația pe care putem să o invocăm aici nu are legătură cu conceptul global al patriarhatului, cât cu valoarea efemeră atribuită vieții unei copile. Degeaba oferim un nume în raport cu influența masculină, dacă nu vorbim și despre cea feminină. Însă, în ambele cazuri amintite, nici fetițele, nici mamele lor, nu au un cuvânt de spus. Încă!
Citește aici: Fiice de vânzare. Afganii își vând fetele pentru a putea cumpăra mâncare (VIDEO)
Te-ar mai putea interesa și: Fetiţa ucisă la Arad, identificată. Tatăl vitreg, principalul suspect
Pe aceeași temă: (VIDEO) Un bebeluș a fost VÂNDUT în Afganistan pentru 500 de dolari. Familia suferea de foame
Ambii bărbați au dorit să mai câștige timp. Asta a fost moneda de schimb pentru viața fiicelor lor. Unul, mai mult timp în libertate, celălalt, mai mult timp în care familia să dispună de mâncare.
Abdul a avut decența dacă se poate numi așa, în contextul țării și situației în care trăiește, să îl roage pe bărbatul de 55 de ani, care i-a cumpărat fiica, să nu o bată. Mirele a promis. Va munci la el în casă și o va trata ca pe un membru al familiei. Celălalt, din păcate, l-a marcat pe viață pe fratele fetiței ucise. Băiețelul de doar 3 ani a fost martor la crimă. Ambii au dat dovadă de un ”altruism” liminal, grotesc, care a răspândit și mai mult din negura creată.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu