Dacă, mai mereu, n-ai chef de nimeni şi de nimic, te trezeşti cu faţa la cearceaf, eşti “ciufut”, ai toane, nu-ţi intră nimeni în voie, pari, tot timpul, că nu ţi-ai fi băut cafeaua, critici permanent, îi judeci pe toţi din jur, s-ar putea să nu fii “nesuferit” aşa cum ar zice lumea. Poţi să suferi de...distimie.
Eşti morocănos şi mai mereu obosit? Cunoscuţii îşi reproşează că eşti antisocial? Ei bine, află că acestea ar putea fi semne care anunţă că în corpul tău există o suferinţă medicală de ani de zile. Emoţiile negative, proasta dispoziţie permanentizată, lipsa de energie şi de "cged de viaţă" nu sunt întotdeauna legate de personalitatea cuiva, ci pot fi simptomele unei tulburări de care poate nu ai ştiut ani la rând. Această afecţiune poartă numele de distimie şi se manifestă adesea printr-o „lipsă de chef” generală, atitudine pesimistă, evitarea contactelor sociale dar şi prin tulburări de somn şi de alimentaţie.
Specialiştii estimează că aproximativ 3% din populaţie suferă de distimie, dar, având în vedere că aceia care prezintă această tulburare (spre deosebire de cei ce suferă de depresie majoră), tind să trăiască cu ea, fără a apela la ajutor profesonist crezând că asta e firea şi starea lor de zi cu zi, mulţi dintre ei rămăn nediagnosticaţi şi netrataţi ani buni de zile. "Adesea, cei ce suferă de această problemă nu sunt conştienţi de era şi cred că face parte din felul lor de a fi", spune prof. Craig Jackson, şeful departmentului de psihologie de la Birmingham City University. Dar acest lucru le poate modela personalitatea şi viziunea asupra vieţii, astfel încât ei răspund la dificultăţile existenţei într-un mod mai negativ. Iar aceste reacţii negative le adâncesc proasta dispoziţie, astfel încât distimia devine un cerc vicios din care le este greu să iasă."
Un studiu publicat în Journal of Clinical Psychiatry arată că distimicii trăiesc, în general, cu această tulburare timp de până la 30 de ani şi doar jumătate dintre ei apelează la tratament. Pentru a fi diagnosticaţi cu distimie, pacienţii trebuie să prezinte două simptome depresie timp de cel puţin doi ani. (Pentru a fi diagnosticaţi cu depresie în sensul strict, trebuie să fi avut cel puţin trei simptome într-o perioadă de două săptămâni.) Simptomele pot include: sentimente de tristeţe prezente în cea mai mare parte a zilelor, nivel scăzut de energie, tulburări de alimentaţie (apetit scăzut sau mâncat în exces), prea mult sau prea puţin somn, o viziune negativă asupra vieţii, evitarea contactelor sociale şi o capacitate scăzută de resimţi bucuria în viaţă. Persoanele cu distimie au de obicei doar unul sau două dintre aceste simptome, dar le au pentru o perioadă mai lungă de timp.
Distimia este corelată cu o insuficienţă a secreţiei de serotonină, o substanţă din creier care influenţează dispoziţia. Studii recente au arătat că distimia ar putea avea drept cauză un dezechilibru al dopaminei – o altă substanţă produsă de creier. Simptomele distimiei apar, de obicei, la sfârşitul adolescenţei sau în prima tinereţe, dar tulburarea rămâne de multe ori nediagnosticată, deoarece mulţi medici de familie nu au experienţa necesară pentru a o detecta. Deoarece distimicii sunt, cel mai adesea, "funcţionali", reuşind să aibă o viaţă profesională şi familială acceptabilă, suferinţa lor rămâne, de multe ori, nedescoperită. Acest lucru e periculos, deoarece, în lipsa tratmentului, aceste persoane prezintă un risc sporit de a dezvolta o tulburare depresivă majoră. Conform unui studiu publicat în Psychopharmacology Bulletin, 75% dintre distimici au prezentat cel puţin un episod de depresie, iar mulţi dintre ei au avut mai mult de unul, se arată pe dailymail.co.uk.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu