Prima imagine cu o gaură neagră care emite jeturi de materie / foto

Găurile negre supermasive din inima galaxiilor sunt înconjurate de imense discuri de acreție de material din stelele pe care le-au dezmembrat. De asemenea, ele creează jeturi colosale perpendiculare pe disc, accelerând particulele încărcate până la aproape viteza luminii, mișcările lor emițând fotoni de înaltă energie atât de strălucitori încât pot eclipsa întreaga galaxie din care provin, conform IFL Science.

Combinând observațiile de la Global Millimeter VLBI Array, Atacama Large Millimeter/submilimeter Array și Greenland Telescope, astronomii au captat o imagine cu o gaură neagră și ejecția sa de materie.

Deși existența acestor jeturi este cunoscută, fizica care le produce este încă puțin înțeleasă, iar echipa internațională care a publicat această imagine, prima de acest fel, speră să continue cercetările în această direcție.

„Știm că jeturile sunt ejectate din regiunea din jurul găurilor negre”, a spus dr. Ru-Sen Lu de la Observatorul Astronomic din Shanghai într-o declarație, „dar încă nu înțelegem pe deplin cum se întâmplă de fapt acest lucru. Pentru a studia acest lucru în mod direct, trebuie să observăm originea jetului cât mai aproape posibil de gaura neagră.”

Autorii au folosit unde radio de 3,5 milimetri pentru a vedea jetul și umbra împreună. Pe lângă dezvăluirea jetului, lungimile de undă mai mari arată un inel cu aproximativ 50% mai mare decât cel văzut la unde radio de 1,3 mm. 

Deși pentru un ochi neantrenat imaginea surprinsă pare destul de rudimentară, astronomii au putut observa baza jetului conectându-se la discul de acreție din jurul M87*, gaura neagră supermasivă din inima galaxiei Messier 87, aflată la 55 de milioane de ani lumină distanță. Imaginea dezvăluie două regiuni luminoase, asociate cu jeturile îndreptate în direcții opuse.

A fost aleasă galaxia M87* deoarece este atât apropiată, cât și foarte mare, cu o masă de 6,5 miliarde de ori mai mare decât a Soarelui. Sagittarius A*, a doua gaură neagră fotografiată, este mult mai aproape, aflându-se în centrul propriei galaxii, dar are o masă de o mie de ori mai mică. În plus, este și ascunsă de cantități mari de praf galactic.

Proiectele viitoare vor combina din nou telescoape de pe diferite continente pentru a studia M87* la alte lungimi de undă.

„Anii următori vor fi emoționanți, deoarece vom putea afla mai multe despre ceea ce se întâmplă în apropierea uneia dintre cele mai misterioase regiuni din Univers”, a spus profesorul Eduardo Ros de la Institutul Max Plank die Radio Astronomy.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News