EXCLUSIV  Prima la bacalaureat și a doua pe liste la Facultatea de Arhitectură de Interior. Interviu cu Lorena Barbu, adolescenta-miracol din Argeș

Potrivit metodologiei de admitere la Facultatea de Arhitectură de Interior din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu", concursul de admitere va testa următoarele calităţi și aptitudini specifice ale candidaților: vedere în spaţiu, creativitate, simţul proporţiilor și al culorilor; capacitate de sinteză; cultura generală de specialitate; capacitatea de reprezentare grafică în plan și în spaţiu.

Credem cu tărie că Lorena Barbu a întrunit aceste calități și aptitudini în mod exemplar! A intrat a doua pe liste. Vom afla cum s-a pregătit tânăra pentru admitere, ce eforturi a depus, cum a făcut naveta timp de doi ani și, poate cel mai important... cum a susținut-o familia.

Rezultate impresionante la bac și la admitere

"Inițial, după examenul de capacitate, am intrat la Colegiul Național Ion C. Brătianu din Pitești, la mate-info. Însă în clasa IX-a am realizat că îmi place mai mult arta, iar în clasa X-a am dat diferențe să mă mut la Liceul de Arte Dinu Lipatti, pe care l-am absolvit. Am dat bacalaureatul la profilul uman.

La Limba și literatura română am luat 9,20, la Istorie am luat 9,45, dar am făcut contestație și am primit 10. La Logică am luat 9,80. Media la bacalaureat: 9,66.

La concursul de admitere (la proba care a constatat în desen) am luat 8.53 și media s-a făcut astfel: 30% (procent ce constă în media de la bacalaureat) s-a adunat cu 70% (procent din nota de la admitere) și am ajuns la media de 8,87. Am fost locul 2 pe facultate, la secțiunea de Arhitectură de Interior", ne-a spus Lorena Barbu.

Pasiunea Lorenei pentru artă și desen. Cum a ales arhitectura?

"Sincer, mi se pare că toți adolescenții care dau la Arhitectură, înainte de toate, sunt pasionați de artă și mai apoi sunt împinși de la spate să urmeze această facultate, pentru că e cam singurul domeniu în care oamenii nu mor de foame. Și pot să zic faptul că așa au stat lucrurile și în cazul meu, pentru că am avut discuții cu părinții mei — unde să dau mai departe, la ce facultate?

Eu eram pasionată de artă și matematică și mi-au zis că sigur o să-mi placă arhitectura (care, în plus, e o profesie bănoasă), așa că am ales să încerc, să văd cum e. Și am început meditațiile din clasa a XI-a.

Desenez... de când am o conștiință. Și, cu timpul, am început să fac foarte multe portrete, asta când eram mai mică. Apoi, am început să pictez sau să desenez orice îmi venea în cap sau vedeam pe net. După, am început să desenez foarte multe chestiuni legate de arhitectură, case. Și acum, în ultimul an, am desenat foarte multe interioare — mobilă, locuințe, pentru că pe asta m-am dus", a subliniat tânăra.

O navetă obositoare... drumul spre succes. S-a trezit la 5:00 timp de doi ani, o dată pe săptămână

"Am început meditațiile în clasa XI-a. Eu sunt din Mioveni (n.r., localitate de lângă Pitești). A fost foarte greu... să mergi în fiecare săptămână, o zi din weekend, la București, pe un drum de 3 ore dus-întors și să faci meditații care durează în jur de 5 ore...

E foarte obositor, mai ales pentru că trebuia să plecăm la 5:30 dimineața ca să ajungem pe la 7:30 acolo. La 7:30 trebuie să ajungi neapărat. Adică meditația începe la 8:00, dar trebuie să fii mult mai devreme acolo ca să poți să îți pui planșeta, să îți lipești foaia de planșetă, să îți aranjezi lucrurile. Și apoi, să stai cam până la 13:00, să dai simularea concursului, să-ți corecteze simularea, să-ți corecteze tema.

Apoi ieși la 13:00 și te duci direct acasă... ai timp să mănânci doar de dimineață, înainte de meditație.

Dacă nu poți să mănânci dimineața, atunci de-abia la 13:00, la prânz, când ieși, mai apuci. Meditatorul meu a fost destul de strict. Nu prea aveai voie să mănânci în timpul meditației. Aveai voie să bei apă, să te duci la toaletă, ca un om normal, doar că pauzele de masă erau destul de interzise. Și chiar s-a întâmplat ca o fată să leșine.

Copiii vin la București la meditație din foarte multe orașe, de departe: din Ialomița, din Buzău. Foarte mulți vin cu o seară înainte, în special pentru meditațiile de arhitectură. Asta înseamnă că îți pierzi practic cam tot weekendul.

În clasa a XII-a devine și mai greu, pentru că ai și învățatul pentru bac, ai și teme pentru acasă (și la școală, și pentru meditații), iar în weekend trebuie să mergi la meditații... devine mult prea solicitant", ne-a mai spus Lorena.

Planșă realizată de Lorena Barbu

Cum a susținut-o familia. "De foarte multe ori am vrut să renunț"

"Tati m-a susținut financiar maxim — 200 de lei costa ședința pentru meditațiile la arhitectură. Pe lângă asta, trebuiau bani de benzină pentru drum, pentru că n-am putut să merg cu trenul. Ar fi fost mult prea mult timp consumat și a trebuit să merg cu mașina.

Pe lângă asta, am avut suport moral de la mami. De multe ori chiar am vrut să renunț. De foarte, foarte multe ori am vrut să renunț. Mami m-a susținut. Mi-a explicat că, până la urmă, în orice domeniu e greu și dacă întâmpin puțin greu acum, o să-mi fie mult mai ușor mai încolo, așa că n-ar trebui să renunț la primul obstacol.

Pe lângă suportul moral al părinților, sora mea, Delia, m-a susținut la fel de mult, m-a ajutat să găsesc rezolvări la probleme și am colaborat mult când aveam dubii legate de planșele mele. Sora mea este psiholog, are propriul cabinet", a declarat tânăra.

Există o "rețetă magică"?

"La Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București sunt trei facultăți: Facultatea de Arhitectură, Facultatea de Arhitectură de Interior și Facultatea de Urbanism. Eu am dat admiterea la Facultatea de Arhitectură de Interior.

Știam despre această facultate, numai că «interiorul» (n.r., Facultatea de Arhitectură de Interior) e privit foarte nașpa în ochii arhitecților. Pentru că, practic, un arhitect de interior depinde mult de arhitectul principal — interiorul deja este gândit de arhitect atunci când acesta face o casă. Astfel, arhitectul de interior trebuie să lucreze cu ceva ce deja există, practic. Arhitectul de interior nu are foarte multă libertate de manifestare.

O rețetă magică nu cred că există. Trebuie doar să fii tare de inimă. Adică, trebuie doar să știi cum să-ți gestionezi timpul, în primul rând, și apoi să te pasioneze.

Dacă îți place ce faci, atunci devine mult mai ușor pentru tine să treci prin toate. Cam asta ar fi rețeta magică. Doar să-ți placă și să te pasioneze, astfel încât să continui ce faci", ne-a mai spus Lorena Barbu.

Planșă realizată de Lorena Barbu

Care sunt planurile Lorenei după facultate?

"După facultate, cred că mi-ar plăcea să devin arhitect de interior. Adică, practic, o să amenajez interioare pentru oameni. O să iau viziunea pe care o au ei pentru casa respectivă și o să o aduc la realitate.

Acum, pentru admitere, cumva am reușit și să am o viață socială printre toate astea. Adică strecuram cumva câteva ore să stau cu prietenii mei. Sincer, cel mai mult am reușit să socializez după ce se termina programul la școală.

După liceu stăteam câteva ore și apoi mă duceam acasă să mă apuc de treabă. Am socializat foarte mult și la meditații. Până la urmă îți faci prieteni peste tot, iar la meditații chiar am găsit niște oameni super mișto cu care m-am împrietenit, iar acum probabil o să rămânem prieteni și la facultate. Majoritatea celor cu care am fost la meditații au intrat", a conchis Lorena Barbu.

Planșă realizată de Lorena Barbu

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News