• Prima zi. De școală, de viață, de român în România. Mult succes?

Azi s-au deschis din nou porțile școlilor. La ora asta copiii, părinții și profesorii sunt deja la careu. Emoții, flori sugrumate în mâinile micuților cu petale căzute pe la picioare, lacrimi pe ici pe colo, tremur la glezne, ciorăpei și gulere albe, priviri temătoare și dor, dor arzător de vacanță cu minge bătută-n maidan, somn de amiază și jocuri pe calculator până-n zori.

Azi e lunea noilor începuturi pentru mulți dintre cei care vor duce țara asta pe brațe în anii care vin.  Încep cu buchia în caietul de caligrafie, cu alfabetarul, cu poezia învățată pe de rost, pentru ca mai apoi să înceapă să dea sens tuturor celor învățate și să treacă la treburi "serioase": viața.

Mi-aș dori să știu că omuleții ăștia care azi își târâie ghiozdanul de pământ vor mai schimba câte ceva prin lumea asta. Că ne vor pune pământ nou sub picioare, mai roditor, mai tare și mai tasat, pentru că numai călcând pe așa ceva ne putem ține spatele drept într- o lume gârbovită de vremuri strâmbe.

Mi-ar plăcea să cred că școlăreii de azi mă vor face și pe mine, concetățean de-al lor și contemporan cu ei, mândră de tot ce se poate lua din cărți. Nu mai au mult și vor descoperi că lumea de afară nu are mai nimic de-a face cu ținutul Utopia despre care au citit în poveștile lor, că viața în România nu e feerie și luminiș de poieniță cu fluturi, toporași  și privighetori. Școala ar trebui să/i învețe pe acești copii, pe lângă tabla înmulțirii, și asta: că, odată intrați în lume, nu vor găsi nicio lădiță cu galbeni la capătul curcubeului. Nu toți oamenii pe care-i vor întâlni vor fi ca Bălăioara harnică și darnică, ci uneori întruchiparea surorilor vitrege ale Cenușăresei. Iar când vor avea de luat o hotărâre sau vor avea nevoie de-o povață, să nu strige după Neghiniță. N-o să le șoptească nimeni în ureche!

Ce-ar mai trebui să învețe acolo, în bănci? Păi, spre exemplu, că mulți îi vor invidia pentru frumusețea și strălucirea minții și le vor vrea inima pe tavă ca-n povestea cu Albă ca Zăpada. Vor găsi, desigur, și oameni drepți, buni, cu ținută morală, care le vor păzi spatele și se vor înrudi cu sufletele lor cât să se-ntoarcă la palat cu o inimă de mistreț și s-o înșele pe hârcă. Să li se spună că mulți negustori se vor aduna în pragul lor cu gând necurat să le vândă mere mari și zemoase și să-i îmbie să le guste. Dar trebuie să știe că aceștia sunt pizmuitorii care vor căuta să-i pună la pământ, să le admire căderea și să-i asigure că toată strădania și meritele lor sfârșesc la picioarele altora.

Ce frumoasă ar putea fi România de mâine!

Aș vrea să aflu despre acești învățăcei, peste ani, că au mai sucit puțin soarta unei Românii și-așa prigonite, că au rescris istorii și ne-au scăpat de toate vechiturile din pod. Că au făcut curat prin mansardele țării și au adus cu ei, acolo în odaia întunecată, lumină, nădejde și înțelepciune. Mi-aș dori ca peste câțiva ani să deschid ziarul la numele lor, să îi citesc în cărți, să nu-i zăresc în jurnalele de știri cu drogați și criminali, să-i văd crescând frumos, să-i admir de la depărtare și să-mi zic - "Ia uite, mă, că se poate și-așa!"

Să exceleze! Asta îmi doresc pentru cei care tremură în dimineața asta de emoții. Să fie dârzi și stăruitori până la capăt. Să urce numele de "român" la loc de cinste, să ia avânt din prima și să-și facă victorii din orice. Oh, se vor găsi mereu să-i vorbească de rău batalioane de clevetitori, să le dea un joint, să-i cheme la beții, să tragă chiulul și "să mai lase naibii temele alea". Dar ei să rămână cu spatele drept. Nu doar în bancă, ci și-n viață. Vor întâlni pe drumul vieții atâția care-i vor arăta cu degetul că n-au atins Luna, că din cauza lor plouă sau bate vântul, că respiră pe nas și nu prin buricele degetelor...  Nu-i vor putea vindeca de maladia secolului - Câinoșia Nervosa - dar le vor putea ține piept prin cuvânt, cu educația pe care și-o vor lua din școală și cu buna creștere de acasă.

Voi elevi mici și mari, nici nu contează, s-aveți succes în noul an școlar! Să n-aveți teamă de înălțimi, să vă gândiți că vă cheamă Arthur când vi se va cere să fiți puternici, să fiți în stare să rupeți cu mâna din culmi dacă numai așa vi le puteți aduce la picioare! Aveți grijă de sufletul vostru, nu-l așezați pe pietre! Fiți tari, fiți harnici și dați-vă răbdare să le faceți pe toate cum știți voi mai bine, să vă luați cele mai mari note, să luați de la profesorii voștri tot ce e mai bun și să faceți cumva să nu rămâneți vreodată corigenți la... Viață!

DC News urează un an nou școlar cu realizări tuturor copiilor!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News