Primele dovezi directe ale dietei oamenilor din epoca Clovis: Mamiferele gigantice, inclusiv mamuții, în centrul alimentației

Citește și: La ce trebuie să renunți pentru a preveni cancerul de prostată, potrivit unui medic de la Harvard

Studiul, publicat în revista Science Advances, a analizat dieta unei femei care a trăit acum aproximativ 12.800 de ani, pe baza indiciilor chimice descoperite în oasele fiului său, găsite în sudul statului Montana.

Băiatul, care avea doar 18 luni la momentul decesului și era încă alăptat, a oferit indicii valoroase despre alimentația mamei sale, transmisă prin laptele matern. Oasele sale au păstrat amprentele chimice ale dietei acesteia, arătând că hrana era dominată de carne provenită de la megafaună — animalele gigantice din ecosistem. Cercetătorii au estimat că megafauna reprezenta aproximativ 96% din alimentație, iar mamuții în special contribuiau cu 40%. Alte animale consumate includeau elani, bizoni, cămile și cai, cu o aport nesemnificativ din partea animalelor mici și a plantelor.

Arheologul James Chatters, coautor al studiului, a explicat că mamuții columbieni, în special, reprezentau „pachete uriașe de carne și grăsimi bogate în energie”, fiind capabili să susțină comunități întregi timp de zile sau chiar săptămâni. Mamuții columbieni, rude îndepărtate ale elefanților de astăzi, puteau ajunge la o înălțime de 4 metri și cântăreau până la 11 tone.

Mama și copilul aparțineau culturii Clovis, o populație nomadă care a trăit în urmă cu aproximativ 13.000 de ani. Acești oameni, printre primii locuitori ai Americii de Nord, sunt cunoscuți pentru artefactele lor, inclusiv vârfuri mari de sulițe, cuțite din piatră și unelte pentru prelucrarea cărnii. Spre deosebire de alte comunități care adunau plante și vânau animale mici, cultura Clovis se concentra pe vânarea prăzii mari, precum mamuții.

Potrivit coautorului studiului, Ben Potter, arheolog la Universitatea din Alaska Fairbanks, această strategie a permis răspândirea rapidă a culturii Clovis în America de Nord și ulterior în America de Sud, urmând migrațiile animalelor pe distanțe uriașe. Aceste rezultate sugerează că oamenii au jucat un rol mai important în extincția megafaunei la sfârșitul ultimei ere glaciare decât se credea anterior.

Clima în încălzire din acea perioadă a redus habitatul mamuților și al altor erbivore mari. Deși acești giganți erau obișnuiți cu prădători precum tigrii cu colți sabie, nu se mai confruntaseră niciodată cu vânători umani. „Vânătorii Clovis erau extrem de sofisticați, având abilități rafinate timp de peste 10.000 de ani de vânătoare a megafaunei în stepele din Europa de Est până în Yukon”, a explicat Chatters. Aceștia au exploatat prada vulnerabilă aflată sub stres ecologic, accelerând probabil procesul de extincție.

Studiul a fost realizat folosind analiza izotopilor stabili, o tehnică care examinează formele elementelor precum carbonul și azotul din oase. Rezultatele au fost comparate cu dieta altor carnivore mari din aceeași perioadă, inclusiv pisicile cu dinți în formă de seceră și urșii. Dieta femeii din cultura Clovis s-a dovedit similară cu cea a pisicilor scimitar, care vânau mamuți.

Resturile copilului, cunoscut informal sub numele de „Anzick Boy”, au fost descoperite în 1968 într-un adăpost prăbușit din piatră, pe o fermă din apropierea localității Wilsall, Montana. Studiul oferă perspective valoroase asupra vieții oamenilor Clovis și asupra impactului lor asupra ecosistemelor în timpul tranziției climatice de la sfârșitul erei glaciare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News