Dacian Cioloș a repetat în intervențiile sale expresia ”guvern de tehnocrați”. Nu de tehnicieni, ci de tehnocrați. Există o nuanță între tehnician, specialistul la care apelezi pentru expertiză într-un domeniu, și tehnocrat, expertul care preia conducerea societății, înlocuind politicienii aleși.
Sincer, nu cred că tehnicianul Cioloș s-a gândit că preia, odată cu postul, și Puterea. Dimpotrivă, cred că îi este clar că depinde de cel care l-a numit. La fel cum Teodor Stolojan a fost acceptat premier, fiindcă l-a pus Ion Iliescu, aflat în acel moment la o cotă de încredere similară cu cea pe care o are Klaus Iohannis astăzi. De ce s-a referit la tehnocrație?
Răspunsul arată care este principala problemă a premierului Cioloș. Miniștrii, aceste produse care trebuie să convingă publicul, care se bazează pe încrederea electoratului, încalcă o regulă de bază. A publicității. Înainte de a fi acceptat, omul trebuie să fie cunoscut.
Cu excepția lui Vasile Dâncu și a Elisabetei Lipă, restul miniștrilor au o notorietate apropiată de zero. Evident, profesorul Adrian Curaj este un nume în lumea academică, este cunoscut și respectat de universitari. Adică de o infimă minoritate, la nivel național. Cei care urmăresc știrile aflaseră, poate, că pe șeful IGPR îl cheamă Tobă. Ce procent din marele public cunoaște numele mic al chestorului care a ajuns ministru?
Construcția de marketing politic care îi permite dlui Cioloș să guverneze este mitul tehnicianului, pus în antiteză cu politicianul, cel atât de hulit în ultimii ani. Tehnocrat s-a încetățenit, așa că la tehnocrați a făcut referire premierul.
Lipsa de notorietate a miniștrilor este și un avantaj și o mare problemă pentru șeful Executivului. Avantajul: sunt fețe noi, care răspund nevoii de schimbare, de ”altfel”. Problema: orice critică la adresa unui ministru va fi dată, ca leapșa, premierului. Este ca ”marca proprie” a unor lanțuri de magazine. Dacă te intoxici cu un produs branduit, vei evita acel brand, pe viitor. Dacă o pățești cu un no-name, vândut sub sigla hipermarketului, vei evita magazinul.
Presa știe că nu face audiență criticând un ministru al cărui nume nu este cunoscut, ca urmare va folosi termenul generic de ”ministrul lui Cioloș”. Gabriel Oprea sau Radu Stroe, de exemplu, dacă erau ținta unor critici, le încasau în nume propriu, înainte ca acestea să ajungă la Ponta. Eventuale probleme din ograda Ministerului de Interne, de acum înainte, vor fi atribuite direct lui Cioloș. Iar lipsa de performanță a guvernului, în ansamblu, i se va imputa președintelui Iohannis.
Dacă lucrurile vor merge bine, toate partidele, cu excepția ALDE, își pot aroga meritele, la alegerile din 2016. Că doar au votat guvernul.
P.S. Împotriva teoriilor care susțin că guvernul Cioloș a fost pregătit din vreme, că este pus de Comisia Europeană etc. am un singur ”argument”: Baciu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News