Vasile Dîncu, profesor universitar şi sociolog, spune că au fost mai multe probleme cu recensământul, dar că unele dintre acestea puteau fi corectate cu uşurinţă. Numai că nimeni nu le-a luat în calcul.
"Un recensământ este o instituţie mai importantă decât alegerile. Un recensământ nu doar că te ajută să numeri populaţia, ci să planifici veniturile, dezvoltarea, să ştii nevoile oamenilor. Este fundamental pentru o ţară. De aceea nu trebuie lăsat pe mâna unei singure instituţii. O instituţie guvernamentală trebuie să lucreze împreună cu instituţiile locale, timp de un an, pentru un recensământ.
INS este format din nişte oameni care sunt adevăraţi eroi. Ei lucrează cu bani puţini, cu personal foarte puţin, mult prea puţin, şi fac nişte lucruri care corespund Eurostatului. România, prin actuala echipă a INS, iese din Europa. Am lipsit decenii întregi din asta, în timpul comunismului şi după asta, timp de 20 de ani ne lipseau mulţi indicatori care definesc starea unei naţiuni. Deci trebuie investiţi mulţi bani în asta.
Au fost foarte multe lucruri care nu au funcţionat. A fost al 13-lea recensământ, recensământul cu ghinion al României. A fost pandemia, care a amânat un pic recensământul. Apoi, a fost primul recensământ digitalizat complet. A fost primul care nu a fost generat doar de voinţa autorităţilor, ci s-a apelat şi la oameni, la autorecenzare. Ori când este vorba de autorecenzare, avem câteva probleme. În primul rând, este vorba despre platforma folosită, care nu a fost gestionată de INS ci de Banca Mondială. Autorecenzarea, până la urmă, a avut o grămadă de probleme, chiar dacă programul a avut mai multe update-uri pe parcurs. Una dintre probleme a fost că platforma a permis închiderea unor formulare nefinalizate. Un milion dintre chestionare au fost nefinalizate, nu au avut răspunsuri la toate întrebările. De aici şi problemele despre religie, etnie, limbă.
Au fost şi multe elemente nerealiste, care i-au blocat pe oameni. De exemplu, era trecut în chestionar ceva, care nu cred că a fost corectat. Trebuia să pui toţi membrii din familie, şi să scrii adresa de e-mail a fiecăruia. Dacă nu făceai asta, nu puteai merge mai departe. Păi un copil de 6 ani, bunica, nu au e-mail", a declarat Vasile Dîncu în exclusivitate pentru DC NEWS.
Vasile Dîncu spune că au fost probleme şi de ordin uman, pentru că numărul intervievatorilor, dar şi remuneraţia acestora, au fost prea mici.
"Este foarte greu să găseşti operatori de interviu specializaţi în această situaţie. Trebuie să îi pregăteşti foarte bine. Noi, cei care facem studii sociologice, ştim cât de greu este să îi pregăteşti. Apoi trebuie plătiţi foarte bine. Acum 10 ani, s-a plătit undeva la 10 lei sau 10,5 lei pe chestionar. Locuinţă plus familie. Salariul mediu net era 1448 lei. Acum salariul este 3800 şi ceva de lei. O mare diferenţă. Au fost excluşi mulţi oameni care puteau să lucreze în această zonă, pentru că îşi pierdeau bursele, indemnizaţiile de şomaj, etc. Deci şomerii sau studenţii nu puteau participa. Lucruri care nu au fost luate în calcul.
Pentru cei care au mers pe teren, a fost şi problema accesului. Cu interfoanele la blocuri, foarte greu avem acces la oameni.
Deci sunt câteva lucruri obiective care au creat aceste lipsuri.
Mai avem o problemă. Încrederea în instituţiile statului! Dacă ne uităm pe sondaje, încrederea este foarte slabă. Asta face ca un recensământ să fie foarte slab, pentru că oamenii nu au încredere să îşi dea datele confidenţiale. Cei care nu au scris despre religie sau etnie au avut, probabil, şi acest motiv", a mai arătat sociologul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu