• Proclamație sau elucubrație? E "Ma(s)carena" noul imn al femeilor sau doar pornografie pe beat-uri de trap?
Regret că am mâncat înainte să ascult piesa. Și nu, NU m-a ajutat să-mi cunosc drepturile de femeie mai bine sau să mă simt mai în siguranță!
Habar n-aveam că e nr. 1 în top trend YouTube și că a făcut atâta vâlvă. Până azi. Când am și ascultat-o. Și, ca o milenială ce sunt, care a crescut cu părinți și bunici de la care auzeam mereu "E rușine, mamă! Unde-ai auzit că vorbim noi așa?", m-am crispat un pic încă de la primele versuri. Bine, poate un pic mai mult. Mi s-a încleștat creierul asemenea unei guri pline de corcodușe verzi. Mi se pare mai ceva decât Gheboasă! De ce? Poate pentru că tot ce mi-a fost dat să aud vine de la o femeie. Iar asta m-a făcut să scrâșnesc timp de vreo două minute, cât ține manifestul turuit al Erikăi. Să fie ăsta cel mai nou imn al femeilor? Oh, ar fi de-a dreptul scabros să fim nevoite să ascultăm și să reascultăm așa ceva doar ca să ne aducem aminte că avem drepturi ori că putem fi independente și apărate de lege!
Această "măscarena" (trad. "o macarena plină de măscări") vorbește, cică, despre hărțuire, despre presiunea psihologică a bărbaților asupra sexului frumos, despre integritate, despre drepturi, despre vulnerabilități, abuz, viol și alte cele. Cei mai mulți spun că s-a optat pentru un limbaj vulgar pentru a face ca mesajul "să înțepe", să treacă de orice și de oricine, să "se audă" mai tare și mai bine. Mă întreb: oare nu străpungea la fel dacă nu ne treceau prin urechi cuvinte ca "ț#@e", "c#r", "p#@a", "f#t" sau eu mai știu ce alt "rapăn" vorbit (pentru că nici măcar cântat nu e)?
Să fie asta ultima modă în materie de campanii de conștientizare? Până aici trebuie să mergem ca să ajungem la public? Mi s-a părut că, pe alocuri, a copiat-o pe cândva controversata Miley Cyrus. Și Miley a apărut în ipostaze-manifest din cele mai "cringe" în care săruta urși de pluș giganți, mângâia păpuși gonflabile sau fuma iarbă pe scenă, de față cu fanii. Și beat-ul tot într-acolo mă duce. Ce nu înțeleg eu e de ce avem nevoie de "șoc și groază" ca să purtăm prin lume un mesaj atât de simplu dar atât de important. De ce nudurile, fie ele și cenzurate, dau temei unor declarații care au deja, "din naștere", forța să vorbească singure? Doar picioarele desfăcute și nurii la vedere mai dau putere cuvântului? De ce astfel de "întăritoare"? Oare s-o putea și mai rău de atât?
Până la Gheboasă am zis că acolo e linia. Dar iată că Erika mi-a dat astăzi un "brânci" și m-a făcut să-mi pară un pic rău de generațiile care aplaudă un astfel de manifest și văd în clipul de mai jos "magia" pe care unii ca mine nu sunt în stare s-o "prindă". "E sclipire de geniu aici!" - a comentat cineva pe YouTube. "Bravo, e altceva! Extraordinară expunerea mesajului!" a spus un altul.
Dar hei, e artă! Ce știu eu?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
