EXCLUSIV  Prof. Coșea: De ce atributul spectaculos de România, „grânarul Europei”, ar trebui să ne pună pe gânduri

„Parcă pentru a fi convinși, așa după cum spun guvernanții, de faptul că  România  se află, în prezent, în cea mai bună situaţie de după Revoluţie, vine încă o veste bună - aceea că țara noastră a redevenit grânarul Europei.

Există o stare de nostalgie în memoria colectivă a românilor prin care se emoționează la gândul că odinioară, cândva între cele două războaie, România Mare era o țară minunată în care Bucureștiul era Micul Paris, iar țara avea putere economică fiind grânarul Europei.

Iată că România a redevenit grânarul Europei

În perioada 1-14 iulie 2024, România a fost cel mai mare exportator de grâu moale din UE, cu o cantitate de 286.450 de tone, urmată de Germania (80.410 tone), Lituania (75.002 tone), Franţa (73.316 tone) şi Letonia (70.762 tone).

Atât la orz cât şi la porumb, România a fost cel mai mare exportator din UE, în condiţiile în care a exportat 371.406 de tone de orz şi 36.844 de tone de porumb în primele două săptămâni ale sezonului agricol care a început la 1 iulie 2024.

Desigur, orice loc de frunte este efectul unui efort încununat de succes și nu avem cum să nu apreciem locul important pe care producția cerealieră românească îl are în plan european, dar cât de substanțial este acest loc în contextul actualei structuri a economiei românești. Este succesul exportului de cereale o expresie a calității și funcționării eficiente a structurii economiei noastre în contextul paradigmei actuale a economiei globale și a schimbărilor de model care au loc?

Este foarte interesant să ne întoarcem la epoca interbelică în care România era considerată grânarul Europei

Unul dintre cei mai importanți economiști ai epocii, Virgil Madgearu, nu s-a arătat impresionat de succesul exportului românesc de cereale. Din contră, el spunea că economia românească este prin acest export victima fenomenului „foarfecii prețurilor” prin care schimbul se realiza pe piața internațională printr-un „raport inegal” dintre o cantitate mare de muncă „agricolă” și o cantitate  mai mică de muncă „industrială”.  Madgearu spunea că „pentru o putea importa o batoză din Germania, România trebuie să exporte mai mult de zece vagoane cu grâu”.

„Foarfeca prețurilor” acționează și acum în România?

Evident că în cea mai mare partea a schimburilor noastre internaționale de mărfuri, „foarfeca” există generic din cauza lipsei de competitivitate și a stadiului inferior al revoluției industriale pe care se află economia noastră. Este o problemă de natură structurală care se explică prin diferența de productivitate față de țările europene din Occident, prin problemele ratei de schimb ca și prin multiplele aspecte ale efectelor deficitelor comerciale, bugetare și a îndatorării.

Nu este însă important pentru aspectul particular al exportului de cereale. Este un aspect general al diferențelor de dezvoltare și competitivitate bine cunoscut de analiza economică de după criza Covid.

Exportul de cereale ridică însă o întrebare care este de fapt o problemă a gradului de subdezvoltare a structurii economiei noastre.

Întrebarea este: de ce țări europene cu  producții de cereale mai mari decât ale României nu reușesc să aibă și un export mai mare decât al României?

Un exemplu notabil este Spania care depășește producția de cereale românească, dar care a fost cel mai mare importator de grâu din UE la începutul sezonului 2024/25, cu 198.892 de tone. De asemenea, Spania a fost şi cel mai mare importator de porumb din UE, cu 449.789 de tone importate în perioada 1-14 iulie 2024.

Fermierii spanioli știu să vândă grâul la fel de bine ca românii, mai ales în condițiile în care cererea de cereale a fost în creștere pe piața mondială ca urmare a efectelor războiului din Ucraina?

Nicidecum! Nu au exportat pentru că au avut cerere pe piața internă. De la cine au avut cerere? De la industria de procesare din trei domenii importante:  carne de porc, furaje pentru industria laptelui, furaje concentrate pentru zootehnie și export.

Spania nu a exportat cereale la nivelul României, dar a exportat în România carne de porc, produse lactate, furaje concentrate.

Cu Spania, foarfeca prețurilor a funcționat, căci valoarea cerealelor procesate este net superioară valorii cerealelor materie primă.

De ce exportăm atât de mult?

Pentru că nu avem cerere internă pentru industria de procesare, aflată în stare de insuficiență sau chiar inexistență. Situația este bine cunoscută, dar unele informații nu sunt niciodată de prisos.

Potrivit unor estimări făcute în 2022, una din patru pâini de pe mesele românilor provine din aluat congelat, adus din import. Estimările oficiale la nivelul acelui an vorbesc despre 20.000 de tone de pâine congelată pe care le importă anual țara noastră.

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în primele 11 luni ale anului trecut, România a importat carne de porc în valoare de 950,5 milioane de euro, cu 28% mai mult decât anul trecut, iar deficitul cu această categorie de produse s-a adâncit la 947,2 milioane de euro, fiind cu 28% mai mare decât cu un an în urmă.

De altfel, carnea de porc este cel mai deficitar produs alimentar din România, iar gradul de autosuficiență a scăzut, pentru prima dată, sub pragul de 50%.

Iată cum atributul spectaculos de „grânarul Europei” ar trebui să ne pună pe gânduri”, este analiza făcută de profesorul Mircea Coșea.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News