Prof. univ. dr. Marian Popescu: Un actor nu mai face un rol nou, dar încasează salariul lunar în timp ce muncește frenetic pentru film și TV. Pare că nu deranjează Primăria generală...

Mai exact, a făcut o referire la actorii care se duc la interese private și nu la teatrul care i-a angajat, iar Primăria generală n-are nimic împotrivă...

„S-ar putea face o cercetare privind modul în care înțeleg instituțiile de spectacol, teatrele, de pildă, să se raporteze la ideea de etică și ideea de integritate. Odată cu impunerile generate de Strategia națională anti-corupție (HG 1269 din 17 dec. 2021), teatrele și-au făcut rapid Coduri de etică, Planuri de integritate.

În stil tradițional, documentele acestea sunt scrise într-un limbaj greoi, juridic, aglutinând multe elemente de legislație existente deja. Cât mai mult ca să fie cât mai gras porcul etic. Planurile includ obiective, indicatori de performanță, termene, văd că e prevăzut și un consilier de etică etc. În cazul teatrelor din București, a analizat Primăria ce s-a întâmplat cu angajamentele luate de aceste teatre privind anti-corupția? Sunt situații în unele teatre unde este flagrantă încălcarea normelor etice, de integritate în raporturile între management și salariați.

Că un director se afișează într-o campanie electorală a unui candidat politic, pare că e admisibil. Că un actor (foarte bun, de altfel), nu mai face un rol nou de an de zile, dar încasează salariul lunar în timp ce muncește frenetic pentru film și televiziune, oriunde dar mai puțin la propriul teatru, pare că nu deranjează Primăria generală. Că disciplina muncii de creație e adesea călcată în picioare de interesul propriu al vreunui actor, vreunei actrițe foarte solicitat/ă în afara teatrului și produce mari dificultăți în planificarea repetițiilor, a premierei, iarăși, nu mai deranjează.

Oare câtă vreme Primăria generală va mai absenta de la obligația de a organiza concursuri pentru postul de manager la teatrele din subordine și se va ocupa mai serios de profundele situații litigioase din unele teatre care au dus, pot duce la anihilarea prestigiului artistic al respectivelor instituții?

Un element concret: în ciuda regulamentelor, a normelor de purtare (sunt teatre care au un regulament și pentru spectatori), a anunțurilor privind telefoanele și interdicția de a filma/fotografia, există mereu spectatori care desfid toate astea. Producând, cum se știe, situații incredibile, neconfortabil pentru cei care au muncit să aducă spectacolul în fața publicului. În aceste regulamente, norme etc. nu apar măsuri de remediere. Politicile de conduită, normele etice etc. sunt bune pe hârtie. În practică, nu există curajul de a le face să funcționeze. Câtă vreme cultura organizațională a teatrului nu favorizează un climat unde dialogul cu orgoliul artistic să fie pus în rama beneficiului instituției, vor exista mereu decăderi din mereu clamata integritate, afișata etică etc”, a scris, pe Facebook, prof. univ. dr. Marian Popescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News