Profeția teribilă care anunță sfârșitul Damascului
Distrugerea oraşului Damasc, capitala Siriei, ar fi fost prezisă de acum 2.500 de ani. Un fragment din Vechiul Testament vorbeşte exact despre acest subiect. Este vorba despre teribila profeție din Cartea lui Isaia, capitolul 17.
În timp ce unii creștini iau textul ca atare, alții subliniază că nu trebuie interpretat literal. Profesorul Walter Brueggmann, de la Seminarul Teologic Columbia, a declarat că "Nu putem interpreta aşa Biblia, ar fi absurd. Este un text antic şi vorbeşte despre evenimente din trecut. Nu putem compara acum Statele Unite cu anticul Babilon. Nu putem face astfel de conexiuni", scrie Jurnalul.
Iată ce prevede capitolul 17, numit "Proorocie pentru Damasc":1. Proorocie împotriva Damascului: "Iată, Damascul este scos din numărul cetăților și a rămas o grămadă de ruine. 2. Cetățile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de păscut turmele, care se culcă acolo și nimeni nu le gonește. 3. Nici cetate întărita pentru Efraim și nici împărăție la Damasc. Tot așa va fi cu rămășita Siriei și cu mărirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot. 4. Și va fi în ziua aceea ca mărirea lui Iacob se va împuțina și acest trup gras se va usca. 5. Va fi atunci ca pe urma seceratorului ce secera holda, când mana lui aduna spice și cum e când oamenii aduna spice în valea Refaim; 6. Vor rămane pe urma cateva roade, ca la scuturatul măslinului, doua-trei măsline pe vârf, patru-cinci pe ramuri”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel. 7. În ziua aceea, omul își va întoarce privirea către Ziditorul său și ochii lui către Sfântul lui Israel se vor întoarce. 8. Și nu va mai privi câtre jertfelnice, lucrurile mâinilor lui, și nu se va mai uita la făptura degetelor lui, la Astartele și statuile ridicate soarelui. 9. În vremea aceea, cetățile sale întărite vor fi părăsite ca ale Amoreilor și Heveilor, lăsate înaintea fiilor lui Israel și vor rămâne pustii. 10. Caci tu ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale și de Stânca scăparii tale nu ți-ai adus aminte. Iată pentru ce tu întemeiezi grădini lui Adonis și acolo sădești vie pentru un dumnezeu străin. 11. În ziua când o sădești, tu vezi că se ridica și a doua zi are flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri în ziua nenorocirii și durerea este fără leac. 12. Ah! Aceasta zarvă de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari; 13. El le amenință și ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vant sș ca vartejul de pulbere în vreme de furtună. 14. In vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai înainte de a se face ziuă, ei nu mai sunt. Iată partea, partea jefuitorilor noștri și soarta celor ce ne-au prădat pe noi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
