Angajații din HORECA spun că salariul primit în perioada șomajului tehnic nu le permite supraviețuirea. Corect: marea majoritate a celor care lucrau în această industrie era plătită cu salariul minim pe economie, dar trăia cu venituri sensibil mai mari, din bacșiș. Așa cum se întâmplă peste tot în lume.
Cheltuielile pe care acești oameni le-au planificat (chirie, rate etc) sunt la nivelul veniturilor, nu al salariului, așa că sute de mii de familii sunt în pericol să ajungă pe drumuri și să nu aibă ce pune pe masă.
Situația ar fi putut fi remediată, dacă propaganda anti-PSD nu era atât de eficientă acum cinci ani. În 2015, guvernul PSD a încercat să impoziteze bacșișul din restaurante. Bacșișul, evidențiat pe bonul fiscal, ajungea la salariat după impozitarea la sursă. Angajatul pierdea 16 procente, dar astăzi HORECA putea invoca aceste venituri în negocierile pentru salvarea industriei de la dezastru. Cu alte cuvinte, în loc să primească de la stat nouă sute de lei, angajatul unui restaurant închis de urgență putea primi 75% din veniturile fiscalizate anterior crizei, dar nu mai mult de 4071 de lei pe lună (plafon care se aplică tuturor angajaților în șomaj tehnic).
Ordonanța care reglementa plățile informale a fost retrasă, în 2015, politicienii și propagandiștii anti-PSD au capitalizat această dispută, publicul s-a uitat la spectacol, barmanii și chelnerii au răsuflat ușurați că păstrează cele 16 procente în buzunar. Să trăiască din ele, astăzi, să se gândească de două ori, data viitoare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu