EXCLUSIV  Proteste de la Chișinău din 2009: Morții care încă își caută dreptatea

Valeriu Boboc, Ion Țibuleac, Eugen Țapu, Maxim Canișev, Radu Ciobanu. Probabil aceste nume nu spun mare lucru. Sau nu spun nimic, dar în spatele lor se ascunde o poveste tragică. Sunt tinerii care au decedat în condiții suspecte acum opt ani în timpul protestelor anticomuniste din Republica Moldova.

O poveste despre durere, destine frânte mult prea devreme, libertate și goana după adevăr. Un adevăr foarte greu de atins, într-un ocean de mușamalizare și minciună. 

La începutul lunii aprilie s-au împlinit opt ani de la incidentele în urma cărora sute de tineri basarabeni au fost maltratați, bătuți sau arestați. 

În aprilie 2009, Basarabia ieșea în stradă după ce la data de 5 aprilie 2009, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova câștiga cu peste 49% alegerile parlamentare. Ceea ce a început ca un protest pașnic împotriva unui sistem corup, acuzat de falsificarea alegerilor s-a transformat într-o adevărată revoltă anticomunistă. Violențele au escaladat, iar pe 7 aprilie 2009 au atins punctul culminant.

Organele statului au acționat ca într-o societate totalitară. În aprilie 2009 tinerii din Basarabia ieșeau în stradă cu miile să-și strige dreptul la libertate, dreptul la democrație indiferent de cosecințe. Repercusiunile au fost cumplite.

Anchetele bat pasul pe loc

Nici până astăzi, după mai bine de opt ani nu s-au aflat cauzele care au dus la violențe. De altfel, nimic din acel fatidic aprilie 2009 nu este clar. Este minciună oriunde ai privi. Caracteristic oricărei guvernări comuniste, agitatorii de mase au transformat protestele pașnice în violențe. Președintele de atunci, comunistul Vladimir Voronin a catalogat violențele ca fiind rezultatul unor "elemente fasciste românești’’. Nu cred că e o surpriză faptul că după opt ani dosarele bat pasul pe loc și sunt urmărite, parcă cu intenție, piste false.

Un lucru însă este cert. Pe lângă zeci de studenți bătuți și maltratați, cinci destine au fost curmate. Durerea familiilor nu poate fi descrisă în cuvinte. Iar drama devine și mai mare atunci când vorbim de cea mai săracă țară a Europei, de familii care își câștigă cu greu existența.

În lupta lor pentru adevăr, împotriva statului, birocrației, mușamalizării, sau a intereselor politice rezultatul este ușor de anticipat. Riscul pe care îl presupune acest dezechilibru este ca durerea să ducă spre resemnare.

Interesant este că în majoritatea cazurilor, procurorii au ales să avanseze cea mai convenabilă soluție și anume sinuciderea. Nu au ținut cont de dovezi, martori sau alte expertize. Varianta sinuciderii a fost îmbrățișată cu încăpățânare încă de la startul anchetelor. Este fără îndoială pista cea mai favorabilă mușamalizării.

Valeriu Boboc, primul căzut

Valeriu avea doar 23 de ani. Acesta lucra la Chișinău ca vânzător. A decedat în noaptea de 7 spre 8 aprilie. Începând din seara de 7 aprilie 2009 când violențele au escaladat soția sa nu a mai știut nimic de el. Pe data de 10 aprilie 2009 familia lui Valeriu Boboc a fost anunțată că acesta a decedat prin intoxicare cu o substață neidentificată și din cauza consumului de alcool, lucru contestat cu vehemență având în vedere că pe corpul tânărului existau urme evidente de violență.

La insistețele familiei o expertiză internațională particulară a demonstrat că Valeriu a fost omorât în bătaie. După șapte luni de la deces premierul de atunci, Vlad Filat a oferit familiei un apartament cu două camere din banii alocați dintr-un fond special de ajutorare a victimelor din 7 aprilie, potrivit presei de peste Prut.

În 2010, misterul morții lui Valeriu Boboc se aprofundează după ce președintele interimar Mihai Ghimpu și primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă oferă publicității imagini din Piața Marii Adunări Naționale, imagini care ar demonstra cum a fost ucis Boboc. Din aceste imagini reiese cum în jurul orei 01:00 un grup de câțiva zeci de polițiști se năpustește asupra câtorva tineri pașnici pe care îi lovesc cu brutalitate. În urma acestor incidente, o persoană ce pare a fi Valeriu Boboc rămâne întinsă la pământ fără suflare. În jurul său se strâng aproximativ 20 de persoane care discută nedumerite. La puțin timp apare o mașină Niva, utilizată și de MAI.

În mașină este urcat corpul tânărului care pare neînsuflețit. Ulterior toate acele persoane au părăsit Piața și s-au îndreptat spre Președenție și Parlament. La doar câteva zile, familiei îi era anuțat decesul. Prin intoxicare!

Ion Țibuleac, decedat misterios prin suicid, după ce s-ar fi aruncat de la înălțime!

Ion Ţibuleac s-a născut în comuna Bolohan din Republica Moldova. A murit la doar 22 de ani, însă condiţiile morţii sale sunt încă neelucidate. Potrivit procuraturii de la Chişinău cauza morţii ar fi fost sinuciderea după ce s-ar fi aruncat de pe un pilon electirc din apropierea Gării de Nord.

Interesant este că iniţial autorităţile au susţinut că în dimineaţa zilei de 8 aprilie 2009 a fost găsit corpul neînsufleţit al tânărului în curtea Spitalului de Urgenţă.

Imediat după au apărut informaţii în presa de la Chişinău care adânceau misterul. Potrivit unor surse din cadrul Spitalului de Urgenţă, corpul unui tânăr ar fi fost aruncat în curtea spitalului în noaptea dintre 7 spre 8 aprilie dintr-o maşină albă de tip Niva. Acelaşi tip de maşină apărute şi în cazul lui Boboc şi utilizate de MAI.

Familia lui Ion refuză să creadă că acesta s-ar fi sinucis. Conform procuraturii sinuciderea ar fi survenit pe fondul unor probleme psihice de care suferea tânărul, lucru contestat de familie şi apropiaţi.

Mama lui Ion afirmase că el se întorcea din Rusia, unde muncea împreună cu fratele său. Ea spusese că tânărul nu era implicat în nicio activitate politică. Este de părere că acesta s-a aflat în locul şi momentul nepotrivit.

Consideră că în drumul său spre casă din Rusia, mânat de curiozitate, s-a aventurat în mijlocul evenimentelor. Cert este că din cauza condiţiei financiare precare familia lui Ion Ţibuleac nu a avut puterea necesară pentru a se lupta cu sistemul în numele adevărului.

Situaţia morţii sale devine şi mai misterioasă în momentul în care autorităţile prin vocea procurolului de caz Victor Olărescu anunţă că tânărul a fost găsit decedat în zona Gării de Nord de către nişte paznici ai unui SRL Auto. Problema este că o investigaţie jurnalistică de la Chişinău a arătat că la adresa indicată de procuratură nu există niciun SRL Auto.

Eugen Ţapu, a treia victimă

Eugen era din oraşul basarabean Soroca. Era un tânăr foarte pasionat de rugby. În momentul în care a trecut în nefiinţă avea doar 26 de ani. Povestea sa este la fel de tristă şi cel puţin la fel de controversată. Motivul decesului înaintat de autorităţi, a fost evident, sinuciderea. Sinuciderea cu...cu şiretul adidaşilor!

Iniţial într-o primă variantă familia a fost anunţată că acesta a fost găsit decedat într-o construcţie nefinisată.

Ulterior, s-a rectificat şi a fost avansată varianta finală care arăta că acesta a decedat într-un bloc din Chişinău prin sinucidere. Abia pe data de 16 aprilie 2009 familia sa a fost anunţată de deces, investigatorii menţionând că abia după câteva zile i-a fost găsit cadavrul.

Aceeaşi investigaţie jurnalistică ZdG de la Chişinău a arătat faptul că locatarii imobilului respectiv cunoşteau cazul doar de la televizor. În cele din urmă un tânăr a recunoscut că el ar fi fost cel care a descoperit cadavrul lui Eugen şi a anunţat decesul, însă a refuzat să îşi dea numele şi să stea de vorbă cu ziariştii pe motiv că ancheta este în derulare. Eugen a fost înmormântat într-un sicriu închis ermetic.

Familia lui Eugen a solicitat în nenumărate rânduri procurorilor să aibă acces la probele de la dosar. Varianta oficială, cum că un tânăr robust pasionat de rugby s-a spânzurat cu şireturile adidaşilor pare pentru familie cusută cu aţă albă.

Tatăl lui Eugen nu crede varianta avansată de procurori. A cerut să îi fie arătate fotografii şi expertize dar şi bara care i-a susţinut corpul atârnat de şireturi, aşa cum se procedează de regulă în asemenea cazuri.

Totodată, prietenii lui Eugen au fost şi ei la presupusul imobil  unde ar fi fost descoperit trupul tânărului iar la fel ca şi în cazul investigaţiei jurnalistice, locatarii nu cunoşteau detalii despre caz.

Maxim Canişcev, cel mai controversat deces

De departe, cazul lui Maxim Canişcev este cel mai misterios. Conform Procuraturii Generale, acesta s-ar fi sinucis, variantă respinsă vehement de familie şi apropiaţi. Maxim s-a născut în satul Hristoforovca, studia la Universitatea Tehnică din Chişinău şi locuia într-un cămin studenţesc. A murit la doar 21 de ani.

Ipoteza înaintată de procurori în acest caz a fost sinucidere prin înec. Trupul său neînsufleţit a fost găsit la marginea Chişinăului la câţiva metri de malul lacului Ghidighici. Expertiza medicilor legişti a stabilit că decesul ar fi survenit în data de 8 aprilie 2009, tocmai în momentul cel mai culminant al protestelor anticomuniste din Republica Moldova.

Procuratura Generală susţine că s-a găsit şi un bilet de adio, a cărei expertiză grafologică a demonstrat că scrisul îi aparţine lui Maxim. Cu toate acestea familia respinge această ipoteză mai ales pentru că examenul medico-legal a arătat că în momentul decesului pe corpul lui Maxim s-au identificat urme de hemoragie şi traume la nivelul coloanei vertebrale.

Pe baza certificatului grafologic s-a pronunţat varianta sinuciderii cu toate că în urma traumelor de pe coloana vertebrală ipoteza că acesta s-ar fi aruncat în lac pare greu de digerat. Familia sa a mărturisit că Maxim nu avea nicio orientare politică. E adevărat, aceştia nu mai stiau nimic de el încă din 22 martie cu toate că au încercat să ia legătura cu tânărul. Ei consideră că cel mai probabil s-a aflat în preajma evenimentelor de la Chişinău, a fost bătut iar poliţia speriată i-a aruncat corpul în lac.

Cert este că moartea lui Maxim Canişcev rămâne încă neclarificată. Acesta a fost înmormântat abia la începutul lunii mai 2009, după mai bine de o lună de la deces într-o avansată stare de putrefacţie. Totuşi, coincideţa face ca Maxim să fie al 3-lea tânăr care îşi pune capăt zilelor, conform Procuraturii Generale, tocmai în preajma violenţelor de la Chişinău din 7 şi 8 aprilie. Coincidenţa, bineînţeles.

Radu Ciobanu, trecut în nefiinţă prin coridorul morţii

Decesul lui Radu Ciobanu reprezintă un strigăt de frustrare şi neputinţă. Dacă în celelalte cazuri prezentate muşamalizarea a reuşit să arunce semne de întrebări şi redirecţionări spre piste greşite, aici lucrurile sunt mult mai clare.

Radu avea doar 31 de ani când a decedat. Era un tânăr pasionat de bucătărie, urmase chiar cursuri în acest sens. Visul lui era să îşi întemeieze o familie şi să devină bucătar. Moartea sa a survenit la abia câteva săptămâni după evenimentele de la începutul lui aprilie 2009.

În după amiaza zilei de 7 aprilie Radu s-a îndreptat în zona protestelor paşnice cu gândul la liberă exprimare. Cu gândul la dreptate. La libertate. Un tânăr care l-a cunoscut în acea seară  povesteşte pentru Jurnal de Chişinău cum în jurul orei 23:30 în timp ce se îndreptau spre casă, s-au auzit focuri de armă iar lumea a luat-o la fugă. O persoană care părea să-i ajute i-a sfătuit pe unde să ocolească, dar la puţine momente au fost asaltaţi, bătuţi, arestaţi şi urcaţi într-un micorbuz alb. Familia l-a căutat cinci zile disperată, abia apoi a aflat că era la Penitenciarul 13 din Chişinău.

Totodată, mai mulţi tineri care au fost în arest cu Radu au povestit cum au fost torturaţi şi bătuţi. În prima zi au fost duşi la Comisariatul de Poliţie Centru, iar mai apoi la Comisariatul General de Poliţie. În cele din urmă au fost judecaţi sumar pe loc şi condamnaţi la 20 de zile de detenţie la Penitenciarul 13.

Erau împreună cu Radu Ciobanu se pare în jur de 25 – 30 de tineri, potrivit anghetelor jurnalistice de peste Prut. Acelaşi tânăr povesteşte pentru Jurnal de Chişinău cum Radu a fost adus în celulă plin de sânge fără să se poată ţină pe picioare, după ce a fost bătut cu bestialitate pentru că solicitase să dea un telefon.

Noaptea tinerii au fost treziţi de poliţişti care se aliniaseră pe două rânduri şi care le-au cerut acestora să iasă din celulă şi să fugă dintr-o parte în alta printr-un cordon, în care erau bătuţi pe rând cu bestialitate şi fără milă. Nimeni nu era iertat, iar Radu care se afla într-o stare gravă a fost nevoit să treacă prin ceea ce tinerii au numit, coridorul morţii!

După ce a fost eliberat, familia povesteşte că acesta s-a retras, era foarte palid şi avea vânătăi pe tot corpul. A decedat subtil, în tăcere şi probabil cu o mare durere în suflet în casa bunicilor din satul Corneşti, Ungheni pe un scaun pe care îşi căuta odihna printre atâtea gânduri zbuciumate.

A fost dus de urgenţă la spitalul din Făleşti unde a fost constatat decesul. Se pare că acesta avea ambii plămâni perforaţi. Pe certificatul medico-legal cauza decesului o reprezintă tuberculoza. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News