• Psiholog, despre atitudinea polițiștilor cu care a lucrat: Se duce de bună voie și după aia reclamă violul

"În 10 ani de muncă în protecţia copilului am evaluat aproximativ 200 de fete violate, în urma evaluărilor tinerele intrând în programe de consiliere psihologică pe care tot eu le ţineam. La vremea aia, adică începând cu anul 2001, devenisem cunoscută şi preferată de poliţişti şi procurori care mă felicitau că fac rapoarte utile si complexe. Am colaborat şi intrat în contact cu zeci de poliţişti, unii de la secţiile de poliţie din sate, alţii de la trafic de persoane, alţii de la criminologie", a scris Viki Dumitrache pe pagina sa de Facebook.

Poliţiştii, aceleaşi replici

"Majoritatea lor, când mă contactau, fie că mă sunau, fie că veneau personal, începeau aproximativ cam aşa:
„săru-mâna doamna psiholog, am şi eu o fată pentru evaluare. A făcut reclamaţie că a fost violată, dar nu cred, cred că s-a dus de bunăvoie şi-apoi a aflat tac-su ca s-a f***t cu ăla şi de frică zice ca a fost violata” sau „avem pe una, o ține una şi buna că-i violată, da' eu zic că joacă teatru, că ce-a cautat de s-a plimbat singură la ora aia?!?” 

Nu mai tin minte fix cuvintele dar atitudinea da. La început m-am fâstâcit, că eram începătoare şi nesigură, dar cu timpul am început să-i corectez şi chiar să-i trag pe unii în discuţii explicative. Apoi am început să prind autoritate şi să-i atenţionez cu privire la respectul față de oameni şi la faptul că judecata de valoare e total nepotrivită cu situaţiile", a mai menţionat psihologul.

Numitor comun în atitudine

 
"Per total, în atitudinea lor era un numitor comun şi anume faptul că ei se poziţionau dintr-un unghi social de superioritate şi-şi afişau un statut de cunoscători. Reieşea că rareori un viol era un fapt total nepermis şi că reprezenta o agresiune gravă, ba teoria generală ar fi fost că: 

-„fetelor le plăcea şi apoi cereau bani şi-i ameninţau pe bieţii băieţi” 

-„dacă căţeaua n-ar ridica coada, câinele n-ar mirosi-o că e în călduri”

-„dacă nu s-ar îmbrăca provocator şi n-ar avea sânge sau gene de curvă, n-ar fi intrat în belele”

Nu toţi poliţiştii au fost în tonul descris mai sus, dar cei mai mulţi da. Unii, cu care mă vedeam cel mai des au rămas rezistenţi la prețiozitățile mele şi zâmbeau concesiv, dar nezdruncinați în poziţia lor. Zâmbetul lor şăgalnic îmi spunea „degeaba, mă doamnă, mă iei la teorii matale, ce ştii ce-i practica? ce ştiu eu, ştiu bine!”.

Mulţi dintre ei mă priveau respectuos dar cu compătimirea cu care un expert e contrazis de-un teoretician. Într-un fel e „vina” lor, într-alt fel nu e, pentru că e un „ceva” comun în atitudinea lor care răzbate din discursul lor, e misoginismul de serviciu, sau atitudinea misogină neconştientizată.

Misoginismul din mentalul colectiv masculin e o acumulare de idei înlănţuite care „explică şi menţin” ideea că bărbatu-i partea sinceră şi puternică a omenirii în timp ce femeia e partea slabă, vicleană şi curvă. E foarte simplu şi conferă multă putere bărbatului care preia ştafeta de la tată şi de la bunicul, şi-o duce mai departe chiar mândru de puterea lui", a completat psihologul Viki Dumitrache. 
Intre barbatii misogini e o coalitie, o fratie perenă dintotdeauna , lucru sustinut si de absenta bordelurilor sau a reprezentantilor in randul prostituatelor „la șosea”. Nu ca barbati de-a lungul timpurilor nu s-ar fi prostituat, sau ca n-ar fi facut sex pe bani, dar au refuzat s-o faca la vedere, expusi femeilor carora li s-ar fi adresat. 
Arhetipul barbatului puternic care submineaza femeia slabă, vicleană si curvă este inca prezent dominând in mentalul colectiv pe cei care nu gandesc cu mintea lor, pe cei cărora le convine aceasta „putere” servită, putere care le confera justificarea superioritatii si-a abuzului si-a lipsei de respect. 
Numai constientizarea lucrurilor va putea misca lucrurile din acest registru. Avem nevoie toti sa discutam despre aceste lucruri pana se trezesc unii, pana incep sa-nteleaga, caci de la sine nu se va schimba nimic ci se va perpetua cum s-a intamplat pana acum de-a lungul veacurilor.

„Politistul” cu care eu am lucrat la vremea aia era barbatul vesnic sictirit, vesnic nemultumit ca e telegarit prea mult, ca sefii sunt prea duri, ca dosarele erau prea multe, ca nu erau bani de benzina si nici de deconturi, duri, misogini, cu aere de experti in comportamente umane antisociale, cu o proasta parere despre oameni in general, cu etică preferențial exprimata, cu pretentii de mari cunoscatori ai „oamenilor inferiori”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News