Un bărbat a avut un puls cu 300 de bătăi peste limita teoretică de 300 de bătăi pe minut.
În 2012, o echipă de medici a publicat raportul de caz al unui bărbat care avea temporar o frecvență cardiacă de 600 de bătăi pe minut (bpm) – cu 300 de bătăi mai mult decât limita teoretică de 300 bpm.
Raportul de caz detaliază modul în care un bărbat tetraplegic în vârstă de 57 de ani a fost adus la spital cu stări de amețeală și presiune în piept. În urma examinării, i s-au administrat nitrați și heparină pentru sindromul coronarian acut și ținut pentru observație și analize.
În ziua a 3-a de la internare a avut mai multe episoade de dureri în piept și tahiaritmie (ritm cardiac mare și ritm anormal). În timpul unuia dintre episoade, ritmul cardiac a atins aproximativ 600 bpm timp de aproximativ 20 de secunde înainte de a încetini treptat la 300 bpm, după care a revenit spontan la un ritm normal.
După cum au menționat medicii, au existat și alte cazuri de frecvență cardiacă extrem de ridicată, cea mai mare anterioară fiind de 480 de bătăi pe minut.
„O căutare în literatură non-medicală a dezvăluit, de asemenea, un raport de caz al unui danez Ole Bentzen, care a murit râzând în timp ce se uita la filmul „A Fish Called Wanda” în 1989”, adaugă medicii. „Pulsul lui a fost raportat între 250 și 500 de bătăi pe minut, înainte de a ceda și a face infarct”, au mai explicat ei.
Cu toate acestea, cazurile necesită câteva explicații, deoarece multe dintre ele au fost cu mult peste ritmul cardiac maxim teoretic.
„Cu fiziologia cardiacă normală, se știe că în urma potențialului de acțiune (AP), perioada refractară absolută (ARP) previne un alt AP până când canalele sunt resetate la joncțiunea [atrioventriculară] (AV),” explică echipa. „ARP al nodului AV durează aproximativ 0,2 secunde limitând ritmul cardiac la 300/min în teorie”, mai spun medicii.
„Un alt factor posibil este durata potențialului de acțiune al miocitelor cardiace, care este în mod normal de aproximativ 200 msec, care din nou teoretic ar limita ritmul cardiac la aproximativ 300 de bătăi pe minut”, explică ei.
Cu toate acestea, cu o fiziologie cardiacă anormală, ar putea exista mecanisme care să permită inimii să bată mult mai repede.
„Conducerea frecvenței cardiace peste 300 de bătăi pe minut ar implica astfel prezența a cel puțin unui tract de bypass [o cale accesorie care ocolește AV], o durată mai scurtă a AP al miocitelor cardiace și, de asemenea, probabila activare selectivă a miocitelor cardiace”, explică oamenii de știință.
Fără suficiente informații despre episod, echipa a sugerat că explicația cea mai probabilă a fost fibrilația atrială, precum și prezența mai multor tracturi de bypass în inimă, conform IFL Science.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu