Perseverența tehnologiei la bordul navelor spațiale NASA poate produce oxigen zi și noapte, dar și în diferite anotimpuri.
În urmă cu câteva luni, NASA a anunțat că a produs cu succes oxigen pe Marte pentru prima dată. Acum, rezultatele detaliate ale experimentului dezvăluie că Mars Oxygen In-Situ Resource Utilization Experiment (MOXIE) poate produce oxigen în mod fiabil, fiind testat de șapte ori în condiții diferite, noapte și zi și în două sezoane marțiene.
După cum se raportează în Science Advances, experimentul a reușit să furnizeze șase grame de oxigen pe oră, cam cât produce un copac destul de mic de pe Pământ. Acest lucru ar putea părea modest, dar a arătat că tehnologia este capabilă să ducă la bun sfârșit sarcina ambițioasă care urmează.
„Aceasta este prima demonstrație a utilizării efective a resurselor de pe suprafața altui corp planetar și a transformării lor chimic în ceva care ar fi util pentru o misiune umană”, a declarat Jeffrey Hoffman, cercetător principal adjunct al MOXIE, de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts.„Este istoric în acest sens”.
MOXIE este unul dintre multele instrumente de pe Perseverance, așa că nu poate rula continuu, așa cum ar fi o versiune la scară largă. Durează ore întregi să se încălzească și apoi să te apuci de treabă. Aerul marțian este mai întâi filtrat și apoi presurizat. Aerul este apoi trimis prin electrolizorul cu oxid solid (SOXE), care îl descompune în monoxid de carbon și oxigen. Acest proces durează o oră. „Atmosfera lui Marte este mult mai variabilă decât Pământul”, a remarcat Hoffman.„Densitatea aerului poate varia cu un factor de doi pe parcursul anului, iar temperatura poate varia cu 100 de grade. Un obiectiv este să arătăm că putem produce oxigen în toate anotimpurile”.
S-a demonstrat că MOXIE produce cu succes oxigen în condiții limitative, în lunile de toamnă și iarnă, precum și la diferite ore din zi și din noapte. Echipa speră să-l testeze în primăvară și când atmosfera se va schimba rapid. Potrivit unui nou experiment al NASA, este posibil ca roverele să fie nevoite să sape aproximativ 2 metri sau mai mult sub suprafața marțiană pentru a găsi semne de viață străveche, deoarece radiațiile ionizante din spațiu degradează repede moleculele mici, cum ar fi aminoacizii.
Aminoacizii pot fi creați de viață și de chimia non-biologică. Cu toate acestea, găsirea anumitor aminoacizi pe Marte ar fi considerată un potențial semn de viață marțiană antică, deoarece aceștia sunt utilizați pe scară largă de viața terestră ca și componentă pentru a construi proteine. Proteinele sunt esențiale pentru viață, deoarece sunt folosite pentru a produce enzime care accelerează sau reglează reacțiile chimice și pentru a realiza structuri. „Rezultatele noastre sugerează că aminoacizii sunt distruși de razele cosmice în rocile de la suprafața marțiană și în regolit, la o rată mult mai rapidă decât se credea până acum”, a declarat Alexander Pavlov de la Goddard Space Flight Center al NASA din Greenbelt, Maryland, scrie Phys.org. Materia organică a fost găsită pe Marte de către roverele Curiosity și Perseverance ale NASA. Cu toate acestea, nu este un semn concludent de viață, deoarece ar fi putut fi creată de o chimie non-biologică. De asemenea, rezultatele experimentului implică faptul că este probabil ca materia organică observată de aceste rovere să fi fost alterată în timp de radiații și, prin urmare, să nu mai fie așa cum a fost atunci când s-a format.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News