Putem uita ce ni s-a întâmplat în ultima jumătate de oră. Ce alegem să reținem
Ai uitat vreodată să încui ușa sau să scoți fierul de călcat din priză înainte de a pleca de acasă? Se pare că aceste întâmplări sunt mult mai comune decât am crede, potrivit cercetătorilor de la Universitatea Rice, SUA, care au făcut unele descoperiri interesante în acest domeniu.
Uitarea ca parte integrantă a memoriei umane
Potrivit studiilor, aproximativ 56% din informații sunt uitate într-o oră, 66% după o zi și 75% după șase zile. Aceste cifre ne arată cât de efemeră poate fi memoria noastră și cât de selectivă este în reținerea informațiilor. Fenomenul uitării este parte integrantă a procesului de memorie umană și poate fi influențat de o varietate de factori, inclusiv de încărcătura emoțională a experiențelor.
Evenimentele și informațiile cu o încărcătură emoțională puternică sunt adesea reținute pe termen lung, dar chiar și acestea pot fi uitate în timp. Se pare că memoria umană funcționează într-un mod complex și dinamic, iar uitarea poate fi uneori un mecanism util de gestionare a încărcăturii cognitive.
Detalii versus aspecte generale
Unul dintre aspectele interesante ale studiilor este modul în care oamenii tind să-și amintească mai bine aspectele generale ale unei experiențe în detrimentul detaliilor. Acest lucru ar putea explica de ce uităm adesea să încuiem ușa sau să scoatem obiecte din priză — detaliile banale pot trece neobservate în comparație cu detaliile mai generale și semnificative ale vieții noastre.
Un alt aspect semnificativ al funcționării memoriei umane este influența factorilor externi și interni asupra procesului de codificare, stocare și recuperare a informațiilor. Memoria noastră este afectată de vârstă, de sănătatea creierului, de experiențele anterioare, de starea emoțională și de nivelul de atenție.
Prioritizarea amintirilor și experiențele pozitive
O descoperire interesantă a acestui studiu este legată de modul în care memoria umană prioritizează amintirile. Se pare că experiențele pozitive sunt inițial mai memorabile, dar au o tendință mai mare să fie uitate în timp, comparativ cu cele negative. Acest fenomen poate fi asociat cu mecanismele adaptative ale creierului uman, care prioritizează informațiile esențiale și le uită pe cele mai puțin relevante.
Uitarea motivată
De asemenea, studiul a evidențiat că există situații în care oamenii încearcă activ să uite anumite lucruri, în special pe cele legate de experiențe traumatizante sau deranjante. Acest fenomen este cunoscut sub numele de uitare motivată și poate fi o modalitate adaptativă de a gestiona amintirile dureroase și anxietatea asociată cu acestea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
