Radiografia României postdecembriste: Crize politice și economice, nostalgia comunismului
Crizele politice şi economice se succed aproape una după alta, fără să se termine, din 1990 încoace, astfel că mulţi români nu se mai gândesc cu durere la regimul comunist - şi o fac până într-atât, încât susţin că se trăia mai bine cu dictatorul Nicolae Ceauşescu. Agenția EFE scrie despre dezbaterea, considerată relevantă, cu privire la trecutul care ar fi fost mai bun.
În urmă cu doi ani, un sondaj al Institutului pentru cercetarea crimelor comunismului dezvăluia că 60% dintre români considera că economia mergea mai bine în comunism. În 2010, la 21 de ani de la execuţia lui Ceauşescu în timpul revoltei populare care a dus la schimbarea regimului, 47% considera că ar fi mai bine să revină acest regim dictatorial, subliniază agenţia spaniolă de presă, citată de Agerpres.
Nostalgicii comunismului nu sunt minoritari
"Dacă Nicolae Ceauşescu ar fi fost în viaţă şi s-ar fi prezentat la alegerile prezidenţiale din România, ar fi avut multe şanse să învingă", consideră Mihai Burcea, istoric, fost cercetător la acest Institut. El consideră că nostalgicii comunismului nu sunt doar un grup minoritar al foştilor nomenclaturişti şi că sărăcia este cea care îi face să ducă lipsa dictaturii. "Nostalgia lor vine din cauza locurilor de muncă sau locuinţelor pe care le puteau obţine cu uşurinţă sau cumpăra cu dobânzi mici, sau de la numărul mare de persoane care îşi putea permite vacanţe pe litoralul Mării Negre, mai mult decât acum", mai spune expertul.
De fapt, sărăcia şi lipsa perspectivelor, apărute din cauza crizei, face ca perioada comunistă să fie idealizată chiar de tinerii care nu au trăit-o niciodată, mai atrage atenţia Burcea. "Acest sector al nostalgicilor aparţine grupurilor sociale care nu s-au bucurat de piaţa liberă şi sunt afectaţi de şomaj, sărăcie şi marginalizarea economică", spune Ana Popa, o femeie de 63 de ani care şi-a trăit copilăria şi tinereţea în dictatură. "Nu sunt atât nostalgici după sistemul comunist ca atare, ci mai degrabă după o epocă în care populaţia era săracă, însă destul de egalizată, şi avea o anumită siguranţă a locului de muncă", consideră ea. În acele vremuri, era mai uşor pentru copii să meargă la şcoală, în vreme ce azi închiderea şcolilor a făcut ca mulţi dintre cei din zonele rurale să fie nevoiţi să se deplaseze mulţi kilometri ca să ajungă la ore. Ana Popa îşi aduce de asemenea aminte şi părţile negative, aşa cum era lipsa de libertate. Ea însăşi a fost nevoită să se mute într-o mică localitate din Transilvania, în cadrul programului de stat privitor la plasarea personalului calificat la sate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
