“Dragă Andrei Şerban,
Ai răspuns articolului meu printr-o scrisoare deschisă şi voi proceda la fel, dar cu asta am terminat quid pro quo-ul nostru, care în fond nu este unul personal, ci o prezentare a situaţiei de neînţeles şi de-a dreptul scandaloasă de la ONB.
Eu sunt acelaşi Holi de acum 23 de ani, de pe vremea în care ai înscenat un Hoffmann lăudabil şi lăudat la Staatsoper – care probabil, pe lângă altele, a contribuit prin succesul montării la prima prelungire a contracului meu în funcţia de director al instituţiei vieneze. N-am pus sub semnul întrebării talentul şi succesele de acum peste 20 de ani ale lui Andrei Şerban, iar analiza critică a spectacolelor re-refăcute la Bucureşti nu reprezintă subiectul articolului meu.
Te faci mai mic decât eşti, dacă îmi prezinţi cuvintele extaziate ale “cuiva de statura” lui Gabriel Liiceanu într-un sfert de pagină. Bineînţeles că au mai scris şi alţii, dar din păcate nici la maturitate nu ai înţeles că trebuie să ţii seamă şi să înveţi din criticile negative. Dumneata, care într-adevăr – şi o spun cu tot respectul, ai realizat regii de înaltă calitate în teatru şi operă – şi asta nu numai la Staatsooper Wien în timpul direcţiunii mele, nu înţelegi din păcate – deşi ar trebui să ştii, că o regie este un act de creativitate şi nu de reconstrucţie a unor lucrări din trecutul îndepărtat, dar în împrejurări cu totul diferite şi cu absolut alţi solişti.
În plus nu ştiu dacă sunt adevărate sumele aberante, care se spune că ţi-au fost plătite în săraca noastră Românie şi care sunt convins că şi dumneata, din proprie experienţă, ştii foarte bine că în străinătate nu au fost niciodată oferite, aşa cum nici astăzi nu se plătesc nimănui. Faptul că Andrei Şerban nu mai are oferte de regie în afara României de mulţi ani este un fapt normal, căci timpul nu stă pe loc pentru nimeni.
Galele de operă sunt “evenimente” născocite de Beatrice Rancea cu scopul de a atrage atenţia unor politiceni locali din Iaşi sau Bucureşti asupra dibăciei sale organizatorice. Faptul că decide să plăteasca sume aberante diferiţilor artişti şi să organizeze concursuri cu clasamente ale propriilor realizatori este caraghios şi acordându-şi premii, diplome ş.a. pentru propria activitate provoacă doar ilaritate şi stupefacţie.
Vechiul meu prieten, baritonul Leo Nucci în vârstă de 74 de ani, pe care Beatrice Rancea l-a invitat la Iaşi, plătindu-i un avion privat, mi-a spus că nu ştia că România este un paradis financiar pentru cântăreţii de operă…
Şi Zanella fost ceva cândva, deşi nici pe departe ceea ce coreografi precum Danovski, Checais şi până la Kobborg reprezintă, în schimb, dirijorul Mottadelli nu a fost niciodată nimic.
Acesta este adevărul şi dacă îţi place sau nu, aceasta este părerea lui Holi din piaţa Lahovary, care are aceeaşi onoare pe care a avut-o întotdeauna şi totuşi trist că te-a întristat şi chiar îndurerat prin adevărul pe care l-a scris şi pe care din păcate nu l-ai înţeles nici dumneata, şi cu siguranţă nici cei care au făcut toate aceste lucruri posibile.”
Ioan Holender
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News