Războiul dintre marile puteri ale lumii se mută în Africa. Care le sunt interesele?

Războiul dintre Rusia și Ucraina, tensiunile din Oceanul Pacific între China și Statele Unite și criza dictată de lipsa materiilor prime și a cerealelor sunt toți factori care readuc continentul african în centrul de interes al mari puteri internationale.

Africa trece printr-un moment crucial în istoria sa

Există multe evenimente semnificative care mărturisesc modul în care Rusia, Franța, Statele Unite și China încearcă din ce în ce mai mult să-și asigure un rol de lider pe continentul african.

Majoritatea țărilor africane au nevoie de garanții alimentare, arme și securitate. Și dacă pe de o parte modelul autocratic în stil chinezesc și rusesc fascinează diverse conduceri (trebuie amintit că în ultimii ani Africa a cunoscut un sezon de ”lovituri de stat”) generalizate, în același timp și retorica antiimperialistă este acum binecunoscută de către localnicii de elită care din Războiul Rece și până în prezent au avut ocazia să privească în filigran propaganda antisovietică și anti-americană și să treacă peste promisiunile făcute atât din est, cât și din vest, relatează Insideover.

”Bătălia” dintre Franța și Rusia

Una dintre știrile care s-a vorbit despre Africa în ultima perioadă este retragerea contingentului francez din Mali. După opt ani, Elysée a declarat misiunea Barkhane încheiată.

O intervenție militară puternică de 5100 de unități care din 2013 au sprijinit armata maliană în lupta împotriva formațiunilor jihadiste. Misiunea franceză din Mali a fost considerată de toți analiștii un eșec din partea Parisului, având în vedere că formațiunile islamiste continuă să facă furie în țară și în vecina Burkina Faso, și mai ales pentru că statul african a fost scena a două lovituri de stat în 2020.

Primul îl detronase pe președintele Ibrahim Keita, iar cel de-al doilea, la nouă luni după primul, l-a adus la putere pe colonelul Assimi Goita. Odată cu înființarea noului executiv, relațiile dintre Paris și Bamako s-au deteriorat considerabil.

Deci s-a terminat epoca francezilor? Absolut nu. Cu siguranță rolul Franței în Africa a slăbit și noi actori și-au făcut loc pe continent, dar Macron nu are intenția de a se retrage din Africa și ceea ce face președintele francez este să schimbe relațiile și strategia Franței pe continent.

Este important de menționat că, pentru prima dată, un executiv francez abordează istoria trecutului său colonial și chiar neocolonial, recunoscându-și greșelile cu privire la mai multe evenimente dramatice care au afectat realitățile africane.

Macron a fost în Rwanda în mai 2021 și a recunoscut responsabilitatea Franței pentru genocid. Apoi a ajutat să facă lumină asupra uciderii lui Thomas Sankara declasificând dosarele referitoare la uciderea tatălui său Burkinabè.

În timpul unei călătorii în Coasta de Fildeș, el a numit colonialismul o greșeală gravă și a spus că este dispus să returneze moștenirea artistică africană furată în anii dominației coloniale.

Macron, în ciuda eșecului din Sahel, nu vrea să părăsească Africa, ci vrea ”să regândească intervenția militară franceză cu o implicare mai mare a forțelor militare africane”. În esență, strategia de la Paris este de a continua să-și mențină prezența în Africa în sprijinul contingentelor africane și nu ca un substitut al acestora.

Franța, care din Mali și Republica Centrafricană a fost înlăturată de Rusia, nu mai dorește să dea nici măcar un grăunte de nisip Kremlinului și, pentru aceasta, vrea să coopereze cu țările africane.

Prima călătorie oficială de la începutul celui de-al doilea mandat al președintelui francez a avut loc concomitent cu vizita ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, în Egipt, Uganda, Etiopia și Republica Congo, cu scopul, după cum a afirmat însuși Macron, ”Să relanseze relațiile diplomatice și să creeze noi acorduri economice cu țări legate istoric de Franța”.

Obiectivele Kremlinului

Dacă Franța din Africa se acoperă și se apără, Rusia atacă și atacă. Vladimir Putin a afirmat fără îndoială că tot continentul african este unul dintre scenariile privilegiate în ceea ce privește competiția cu lumea occidentală.

Rusia a implementat politici de penetrare în sudul Sahara de ani de zile. Republica Centrafricană a devenit de fapt baza de operațiuni rusă în Africa Centrală, ”un portavion Moscova în inima Africii”, a fost redenumit de savanți și analiști, din care să activeze expansionismul rus pe continent.

În Republica Centrafricană, mercenarii ruși luptă alături de trupele obișnuite și sprijină regimul. Odată Africa Centrală a fost garnizoana militară a Elysée-ului, astăzi este Kremlinul, iar situația din Mali este similară în care guvernul de lovitură de stat a încheiat acorduri cu compania rusă de mercenari Wagner care, pătându-se cu încălcări continue ale drepturilor omului, sprijină Guvernul malian în lupta împotriva jihadismului.

Putin a semnat și acorduri de cooperare militară cu Burkina Faso și Camerun, iar strategia țarului este pe cât de simplă, pe atât de eficientă: securitate în schimbul resurselor naturale și strategice. De fapt, Rusia este acum prezentă în Namibia, unde este angajată în exploatarea uraniului, în Angola, cu interese în sectorul diamantelor, și are o colaborare și acorduri foarte strânse cu Sudanul, atât de mult încât țara africană s-a abținut să voteze în favoarea unei solicitări adresate Consiliului ONU pentru Drepturile Omului de a organiza o dezbatere urgentă privind „situația drepturilor omului în Ucraina în urma agresiunii ruse”. În plus, dorința lui Karthoum de a permite Moscovei să deschidă o bază navală pe coasta Mării Roșii a revenit la actualitate. Și apoi, de o importanță extremă pentru a înțelege cât de mult încearcă Moscova să pătrundă și să implice tot mai mult Africa în această ciocnire cu Occidentul, este vizita ministrului de externe Lavrov, la sfârșitul lunii iulie, în diferite țări africane.

În aprilie, 9 țări africane (Algeria, Burundi, Africa Centrală, Congo, Eritreea, Etiopia, Gabon, Mali și Zimbabwe) s-au pronunțat împotriva expulzării Rusiei din Consiliul pentru Drepturile Omului de la Geneva și 24 s-au abținut (Angola, Botswana, Capul Verde, Camerun). , Egipt, Gambia, Ghana, Guineea Bissau, Kenya, Lesotho, Madagascar, Mozambic, Namibia, Niger, Nigeria, Senegal, Africa de Sud, Sudan de Sud, Sudan, Togo, Tunisia, Uganda, Tanzania, Zambia). 

Motivul acestui front, aparent solidar cu Rusia, poate fi înțeles din patru motive principale: fascinația a numeroși conducători africani pentru modele autoritare precum cele chineze și ruse, dependența Africii de grâul rusesc și ucrainean (peste 40 %). din grâul care sosește în Africa provine de la Moscova și Kiev),longa manu a fostelor puteri coloniale, un sentiment, printre altele, abil stimulat de propaganda Kremlinului, și o lucrare pricepută de pătrundere în Africa desfășurată de-a lungul anilor de Moscova mai ales în ceea ce privește cooperarea militară.

Rolul Statelor Unite

Statele Unite, după ani de puțină atenție acordată continentului african, încearcă acum să intre și ele în competiția de a crea alianțe și parteneriate pe continent, iar cel mai relevant fapt a fost vizita secretarului de stat Antony Blinken,  primele zile ale lunii august, în Rwanda, Republica Democratică Congo și Africa de Sud.

Nu era prima călătorie a lui Blinken în Africa, deja în noiembrie 2021 secretarul de stat plecase pe continentul african, ultimul turneu efectuat are însă o valoare geopolitică mai mare. De fapt, SUA doreau să se arate a fi active și angajate să se opună expansionismului Moscovei. Blinken a prezentat de fapt noua strategie a SUA în Africa, iar la Pretoria s-a exprimat astfel: ”Africa nu este ultimul teren de joc într-o competiție între marile puteri. Practic, nu așa vedem noi. Nu așa ne vom îndeplini angajamentul aici. Angajamentul nostru pentru un parteneriat mai puternic cu Africa nu se referă la încercarea de a-i depăși pe toți ceilalți. Ceea ce căutăm mai ales este un adevărat parteneriat între Statele Unite și Africa. Nu vrem o relație dezechilibrată sau tranzacțională”.

Noua doctrină Biden se bazează pe patru pietre de temelie: democrație, investiții, securitate, redresare după pandemia de Covid și energie curată. Acestea sunt intențiile cu care Washingtonul vrea să creeze relații și să acționeze ca o barieră în calea Chinei și Rusiei pe continent.

La Universitatea din Pretoria, secretarul american a adăugat: ”Țările africane au fost tratate ca instrumente de progres pentru alte națiuni, mai degrabă decât ca autori proprii” și apoi ”Banca Mondială consideră că invazia rusă ar putea adăuga încă 40 de milioane de oameni la acest număr fără precedent. Majoritatea sunt în Africa”. În sfârșit, planul de intervenție american de sprijinire a Africii: Global Fragility Act, o investiție de 200 de milioane de dolari pe an timp de 10 ani.

Rolul Chinei în Africa

Și în sfârșit China. Beijingul nu are concurenți în Africa, fiind cel mai mare partener comercial al Africii de 12 ani.

Comerțul bilateral total dintre continentul african și China a atins în 2021suma de 254,3 miliarde de dolari, în creștere cu 35,3% față de anul precedent. Africa a exportat mărfuri în valoare de 105,9 miliarde de dolari în China, o creștere de 43,7% anual, iar băncile de dezvoltare chineze au împrumutat de peste două ori mai multe decât cele din SUA, Franța, Germania și Japonia.

Africa este, prin urmare, din nou în centrul intereselor globale, fiecare putere are propria sa agendă, interesele sale pe continent și strategia sa de pătrundere. Dar riscul real este că, după cum spune un proverb african, „când elefanții se luptă, iarba este zdrobită”. Iar iarba de călcat, încă o dată, este cea a Africii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News