Războiul rece SUA - UE
Tot mai puțină lume își aduce aminte că unul dintre predicatele discursului extern al lui Nicolae Ceaușescu era "respectul reciproc și neamestecul în treburile interne ale altor state". În vremea Războiului Rece dintre lumea comunistă și lumea liberă a fost important să se sublinieze mereu neamestecul în treburile interne. Şi asta deoarece comuniști nu doreau să se comenteze în legătura cu abuzurile și diversele forme de dictatură din statele proprii. De la Jimmy Carter începând, la sfârșitul anilor 70, America a pus reflectorul asupra respectării drepturilor omului. Din această cauză, Războiul Rece a cunoscut faze acute până la prăbușirea economică a lumii comuniste.
Ați zice că, astăzi, acestea sunt lucruri demult apuse. Doar au trecut aproape 30 de ani. Ei bine, nu. Ministrul de Externe al Uniunii Europene, d-na Federica Mogherini, a declarat cu subiect și predicat că "UE nu dorește să se amestece în politica internă a Statelor Unite și reciproc nici nu acceptă amestecul SUA în politica internă a UE". Declarația ar putea fi stupefiantă. Înlocuiți-o pe Mogherini cu Shevardnadze și UE cu URSS și gata, ne-am întors în timp. Afirmația vine după ce președintele Franței, François Hollande, a declarat joi, la Malta, că statele europene care doresc sa aibă relații bilaterale cu Administrația Trump trebuie să ceară întâi acordul Bruxelles-ului. Anterior, viitorul ambasador SUA la UE, Ted Malloch, afirmase în fata Congresului că Washington va încuraja relațiile bilaterale cu statele europene, în detrimentul relațiilor cu blocul comunitar în anasamblu.
Nu sunt numai vorbe, Germania și-a repatriat, în avans, rezerva de aur de 3.000 de tone - în valoare de 120 miliarde euro, depozitată până acum la New York. Jumătate va fi depusă la Frankfurt și restul la Paris și Londra.
Trista mediocritate în care s-a zbătut politica externă românescă după 2005 va fi intens tulburată. Aşa cum arată ultimile declarații, România va avea de luat decizii importante în perioada următoare. America și Europa nu se vor mai afla mereu în aceeași barcă. S-ar putea ca fiind necondiționat de partea Berlinului să fii, de fapt, împotriva Washingtonului. Mai mult, atunci când vom privi către un interes german sau austriac ar fi bine să analizăm cu atenție dacă nu cumva un interes rusesc este în spatele lor. Dacă președintele Donald Trump va pune în centru politicii sale interesul american, așa cum și face deja, bine ar fi ca și România să acorde o mai mare atenție interesului său ca țară. Nu de alta, dar în Europa nu s-a ajuns, din nefericire, atât de departe încât interesele tuturor statelor membre să fie convergente. Ba chiar dimpotrivă, dacă ne uitam la Brexit. Soluția cu un președinte proeuropean și un guvern proamerican nu va funcționa. Așa cum s-a dovedit în ultimul deceniu, liderii politici români au fost incapabili să se mai înțeleagă între ei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
Ion Iliescu, lecție pentru ”noua clasă politică”, greu de înțeles de către luzării momentului de Val Vâlcu
