Răzvan Teodorescu, academicianul care a lansat teoria mentalității tranzacționale a poporului român, răspunde într-un interviu acordat lui Ionuț Vulpescu la o întrebare cheie: ne-a ajutat această mentalitate, la scara istoriei?
Ionuț Vulpescu, realizatorul podcastului Avangarda, postat pe youtube, l-a întrebat pe academicianul Răzvan Theodorescu dacă mentalitatea tranzacțională a poporului român ne-a ajutat sau nu, la scara istoriei.
”Da, ne-a ajutat, incontestabil, susține acad. Theodorescu. S-a păstrat statalitatea. Noi avem două mari câștiguri în istorie: latinitatea și statalitatea. Latinitatea ne-a dat-o Dumnezeu, așezându-ne aici și trimițând aici legiunile romane. Sigur, asta nu înseamnă că epoca de dinainte, cu dacii, nu este importantă. Dar cel mai important este momentul nostru latin. Faptul că am păstrat statul, când Grecia, Serbia, Albania, Bulgaria, Ungaria pierdeau statul este foarte important. Cei care-l pierdeau, deveneau robi într-un pașalâc, iar din acest pașalâc scăpau fie revoltându-se, și de aici insurgența poloneză sau maghiară pe care eu o admir, sau plecau în băjenie și de aici nașterea acelor diaspore atât de puternice, atât de importante ale polonezilor, ale ungurilor, ale sârbilor. Românii nu au avut nevoie să fie insurgenți, pentru că s-au înțeles cu otomanii și n-au avut nevoie să plece în băjenie, decât într-o băjenie economică din Austro-Ungaria. Acest lucru le-a dat românilor o culoare cu totul specială, le-a conferit și calități și defecte”, a spus Răzvan Theodorescu, în podcastul realizat de Ionuț Vulpescu.
Ionuț Vulpescu: În tensiunea aceasta între calități și defecte, balanța unde este? Care ar fi cele mai tari calități și cele mai apăsătoare defecte?
Răzva Theodorescu: Inteligența, fantezia și o anumită toleranță pe care spațiul acesta a creat-o. Iar ca defecte, duplicitatea. Călinescu spunea că în fiecare român se ascunde un Vlaicu Vodă. Deci duplicitatea și trădarea. Acestea le vedem și astăzi. Dumneata ca politician dar și eu, ca vechi politician, le-am trăit din plin.
I.V: Într-adevăr, din exterior lucrurile acestea de multe ori nu se văd. Când ești în Parlament sau în guvern, când faci politică, comunici foarte greu intimitatea acestui joc politic. De aici și o anumită ruptură cu publicul.
R.T: La un moment dat, lucrurile sunt aproape tangibile. Îmi amintesc și acum, în 2004, Năstase pierde alegerile, partidul său câștigă alegerile, iar o minte remarcabil de ascuțită, Băsescu, găsește „formula imorală” – după cum s-a numit – și atrage un partiduleț care era aliat cu noi. Era aliat cu noi la modul în care dimineața stăteam la Senat în aceleași bănci, iar la prânz a venit vestea că noii parlamentari din acea formațiune, atrasă imoral, sunt de partea cealaltă. Și au lăsat băncile libere, băncile unde stăteam la șuetă. Iar acum ne făceam semne de departe.
I.V: Sintagma ‘soluția imorală’ era o formulă care în gura lui Băsescu aproape că suna credibil. Era convingător autorul ei.
R.T: Din acest punct de vedere, Băsescu a fost foarte român în ce a făcut, în felul în care a acționat.
I.V: Relația cu democrația e mai complicată.
R.T: Românul cu democrația merge la două partide care, dacă se poate, să se și rotească, mai puțin cu alegeri. Ion Rațiu mi-a spus odat... am fost într-o călătorie, eu din partea Academiei, el din partea Parlamentului, în Orient. Și Rațiu îmi spune: „Domnule Theodorescu, eu nu înțeleg nimic din mentalitatea asta românească. În 1992, m-am dus la Turda, unde eram candidat, m-am dus pe ogor și i-am spus unei femei că voi candida acolo. «Vă alegem, domnuʼ Rațiu, vă alegem!» Dar să știți că o să fie și la Președinție. «Acolo am ales deja, l-am ales pe domnul Iliescu.»” Ea îl alesese acolo pe șeful suprem, nu se mai discuta.
Pentru a vedea integral interviul, click AICI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News