Sunt magazine în România care încă refuză să primească PET-uri și să plătească garanția de 50 de bani.
Deși au trecut mai bine de 9 luni de la lansarea Sistemului de Garanție - Returnare (SGR), RetuRO, mega-programul național de reciclare, încă are foarte multe lacune. Auzeam încă de la început că sunt comercianți care refuză să primească PET-uri și să plătească garanția de 50 de bani, deși la luat banii se pricep chiar foarte bine. Ei bine, problema persistă.
Dacă la început aceștia invocau faptul că nu sunt încă pregătiți pentru a asigura acest serviciu, lucru de înțeles în primele luni de la lansarea programului, acum singurul motiv pare a fi lipsa de dorință și lenea. Vorbim despre magazinele de cartier, care nici acum nu au automate de reciclare, așa că românii sunt nevoiți în continuare să ducă PET-urile la magazinele mari precum ar fi Lidl, Kaufland, Aushan sau Carrefour.
În Iași spre exemplu teoretic poți duce ambalajele reciclabile și la magazinele de cartier, dar misiunea devine o adevărată provocare dacă încerci să o pui în practică. Lângă blocul în care locuim avem un magazin La Doi Pași, destul de măricel. Întrebasem încă de la lansarea Sistemului de Garanție - Returnare (SGR) dacă PET-urile pe care le cumpăr din magazin, le pot duce tot lai ei pentru reciclare. Vânzătoarele au făcut ochii mari și mi-au spus că în principiu da, pot, dar nu ar fi de dorit, din moment ce găsesc aparate speciale la supermarketuri. Le-am întrebat atunci de ce mai iau garanția de 50 de bani dacă nu vor să o returneze și mi s-a spus că așa e regula.
Am evitat luni bune să duc ambalajele pentru reciclare la ei, așa că strângeam mai multe și mergeam la Lidl. Cel mai apropiat este la 3 kilometri distanță de casă. Pare o alegere bună dacă ai mașină, dar dacă nu ai, e mai complicat. Să cari sticlele în tramvai sau autobuz nu e tocmai simplu, mai ales dacă prinzi ore aglomerate, așa că atunci când aveam ziua de reciclare luam un Bolt. O cursă până la Lidl mă costa de obicei în jur de 18 lei. Nicio afacere, banii pe care mi-i întorceam din garanție îi dădeam pe Bolt. Între timp, în cartier, cam toată lumea făcea același lucru. Atunci când întrebai orice vecin dacă a dus vreodată PET-urile și la magazinul din cartier, cu toții spuneau că nu știu dacă e posibil.
Ei bine, e posibil. Mi-am făcut curaj și am mers într-o zi. I-am deconspirat, iar asta i-a deranjat. Am intrat în magazin cu două pungi pline cu PET-uri, toate cumpărate de acolo, și m-am pus la coada de la casă. Când mi-a venit rândul i-am spus doamnei vânzătoare că am adus toate acele ambalaje pentru reciclare. Iritată, aceasta mi-a zis că e ocupată pentru că trebuie să deservească clienții, așa că dacă țin neapărat să fac asta să mai aștept, asta pentru că în spatele meu mai era coadă. I-am explicat că deja am stat cuminte la rând, așa că o rog politicos să îmi rezolve problema. I-am amintit și că sunt obligați să primească ambalajele din moment ce le vând și ne iau acei 50 de bani per PET. Vecinii de la coadă - surprinși, vânzătoarea - ofuscată. Părea că toată treaba cu reciclarea e un secret, iar faptul că aud și alți vecini le strică toată conspirația.
După ce și-a dat ochii peste cap și a oftat de vreo trei ori, mi-a zis să aștept deoarece pentru a face asta are de completat niște foi. Am așteptat cam 15 minute până le-a găsit, dându-mi impresia că era pentru prima oară când primea PET-uri la reciclare. Ce a urmat? A luat pungile și a început să le sorteze cu mâna. Le punea separat, pe cele de aluminiu într-o pungă de gunoi, pe cele din plastic în alta, iar cele de sticlă în altă pungă. A etichetat pungile și le-a dus în depozit, bolborosind că doar alea mai lipseau acolo. A completat paginile de care zicea, am semnat, am primit banii și am plecat. De atunci, tot ce cumpăr de la ei, reciclez tot la ei. Ce să zic, de fiecare dată sunt întâmpinată cu aceeași "bucurie" de toate vânzătoarele.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News