Reciclarea peturilor, o umilință urât mirositoare. Cum am devenit ”recuperatorii” propriilor bani pierzând timp

În România, prin tot felul de taxe, o sticlă de apă plată și-a dublat prețul în ultimii ani. O sticlă de băutură răcoritoare este mai scumpă decât în orice alt stat din jurul nostru, depășind, cu grație, 2 euro/ 1,5 litri sau 2, deci 10 lei. Dar, în speranța de a recupera măcar acei 50 bani/pet, românii se înghesuie la cozi la reciclare. Ar putea fi un gest frumos, de responsabilitate socială, dacă, de la un punct încolo, n-ar fi umilitor. 

În acele puține magazine care aplică Sistemul Garanție Returnare, în general mari lanțuri de supermarketuri/ hipermarketuri, aproape că nu există oră din zi în care să nu stai la coadă la recuperat 50 de bani. 

Mirosul este îngrozitor, mai ales în spațiile închise și mici, dar nu numai, inclusiv în parcările subterane. Miroase puternic a alcool stătut în soare și nu doar atât, și tu vei mirosi după ce reciclezi, pentru că vei călca, aproape fără excepție, în ceea ce a curs din sticlele celor dinaintea ta. 

În plus, nu sunt doar oameni ca tine, cu două pungi mari de sticle - la care nici nu poți renunța, că-ți umplu portbagajul și nu mai ai loc de cumpărături. Sunt și oameni care asta fac, strâng sticle ca să facă un ban în plus. Nimic de contestat aici, dacă mizeria n-ar fi la ea acasă. Nu toți strâng sticle ca să aibă ce să pună pe masă. Și, indiferent de situație, unii dintre cei care reciclează poate că au copii și poate că mizeria, mirosul îngrozitor și tot mediul creat în spațiile închise de această reciclare nu este nici pe departe unul sănătos. 

Unde mai pui că mai apar și unele persoane, cu ajutoare, cu câte 2-3 cărucioare de peturi, spunând: ”Ce să faci, așa e când ai magazin, beau oamenii mult”. 

Și tu, cetățeanul căruia i s-ar adresa în mod corect acest sistem, stai la rând, în toată această îmbâcseală, cu două pungi de peturi, așteptând 10 minute, 20 de minute... apoi se blochează aparatele, apoi apare că se golesc și tot aștepți. Și ajungi să aștepți fără excepție câte 30 de minute ca să reciclezi și să ajungi, în sfârșit, la cumpărături. Ai noroc dacă scapi fără vreun virus și mare noroc dacă pleci de acolo fără să miroși a alcool. 

Acest sistem nemulțumește și angajații care nu pierd ocazia de a se certa cu clienții de fiecare dată când se blochează aparatele. 

Într-un final, tot ceea ce în cifre arată fabulos se adaptează, de fapt, celebrei ”Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News