Regizoarea Alice Barb, director fondator al Casei Artelor ”Dinu Lipatti”, a vorbit despre cultură și despre nevoia enormă de artă pe care o avem în aceste perioade agitate.
Casa Dinu Lipatti din centrul Capitalei a fost salvată de Alice Barb. Îndrăgostită încă de mică de pian, și, din adolescență, de marele pianist, a restaurat clădirea şi a decorat-o, devenind ”Casa Artelor Dinu Lipatti”. Alice Barb a studiat pianul la Școala de muzică din Hunedoara și pianul și canto clasic la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca. A obținut licența în Actorie, la UNATC, clasa Dem Rădulescu, și secția Regie, clasa Cristian Hadjiculea, iar ulterior titlul de master în teatrologie, marketing și management cultural, tot la UNATC.
În prezent, conduce mai multe evenimente de artă, festivaluri. Activitatea sa este apreciată și prin premiile primite, de-a lungul timpului, precum premiul pentru ”Regie” al Consiliului Britanic la Galele U.N.I.T.E.R. ( 2001), Ordinul ”Meritul Cultural”, clasa I (2005), premiul pentru ”Cel mai bun regizor” la Galele Consiliul de Cultură al Primăriei Municipiului București (2009), premiul ”10 pentru România” la Galele TVR Internațional (2010), premiul pentru ”Cel mai bun regizor de muzical” (2012), premiul pentru ”Cel mai bun spectacol” la Galele VIP – Galele spectacolului muzical (2012)”.
"Până vom putea comunica direct cu spectatorul din sala de teatru, din sala de operă sau de concert, e bine să nu pierdem legătura unii cu ceilalți, ca să nu uităm că avem nevoie unii de ceilalți, că avem nevoie de artă poate chiar mai tare în vremuri urâte, de Război, de pandemie, de nenorocire, decât în vremuri calme. Pentru că arta este un exercițiu de căutare al frumosului, ca expresie a binelui și a adevărului.
În perioadele în care lumea este complet dată peste cap cum e acum, în care lumea dă senzația că se prăvale dar nu știe nimeni unde, în care nimeni nu știe unde mergem, unde vom ajunge, știm doar că nimic nu va mai fi ca înainte dar nu știm ce va fi, arta care are darul de a arăta frumusețea lumii, ne poate da speranța că nu e totul pierdut și ne poate feri de depresie. Eu de aceea țin steagul sus în perioada aceasta.
Sunt foarte mulți oameni care au nevoie de frumusețea pe care artiștii o dăruiesc semenilor lor. Ăsta e rostul unui artist, să arate frumusețea lumii. Sunt artiști care arată frumusețea lumii ca să șocheze sau ca să ne facă că vorbim despre ea, dar eu fac parte dintre cei care, cu încăpățânare, vor să arate frumusețea lumii și a vieții, ca să nu ne pierdem speranța că această creație unică și irepetabilă și acest dar senzațional care ne-a fost făcut fiecăruia la naștere, a fost făcut perfect de Divinitate. Noi l-am distrus! Noi ne distrugem! Dar nu trebuie să ne pierdem speranța că putem să refacem lumea cât mai aproape de perfecțiunea inițială", a declarat Alice Barb, în exclusivitate pentru DC NEWS.
"În ultimii ani prefer opera, pentru că este cea mai înaltă formă de spectacol și pentru că propune întotdeauna sentimente nobile și pentru că muzica divină a genialilor compozitori care ne-au lăsat-o moștenire reușește ca în momentul în care curge de pe scenă peste public să ne spele pentru 2 - 3 ore de urâțenia vieții, de urâțenia cotidianului, de urâțenia de zi cu zi și să ne facă să gândim înalt, cu sentimente puternice.
Vorba lui Dem Rădulescu, care mi-a dat cea mai frumoasă definiție a operei, deși nu era specialist în operă. M-a lăsat să plec la un spectacol de operă de la cursuri și a doua zi m-a întrebat cum a fost. "A fost extraordinar, minunat și înălțător" am spus eu. Și m-a întrebat "Ce e opera pentru tine?" Și studentă fiind, m-am apucat să încerc să dau o definiție complexă și filosofică și mi-a spus: "Draga mea, e simplu! Opera e tot o poveste despre oameni, dar în care sentimentele lor sunt atât de puternice, încât nu le mai ajung cuvintele și încep să cânte!"", a mai spus regizoarea.
Vezi mai multe în VIDEO:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu