EXCLUSIV  Restrictiva de la Giurgiu. Moartea ”pe tăcute” a lui Gheorghe cutremură România

Avem, însă, și un număr alarmant de condamnări la CEDO pentru condițiile din penitenciare. Condamnări care nu par să se oprească în viitorul apropiat. Pentru a descoperi câteva din neregulile "de după gratii", am demarat o serie de interviuri cu diverși condamnați care au trecut pe la diverse penitenciare sau centre de arest din țară.

Condamnatul Andrei, episodul 1

Episodul 1, de astăzi, este relatat de condamnatul Andrei. Condamnatul Andrei a fost "cazat" temporar la Penitenciarul Giurgiu, de unde apoi a plecat spre alte locuri de detenție. A avut curajul să ne povestească un episod despre un alt "coleg", Hoțu Gheorghe, condamnat pentru furt.

Povestea începe așa: pe vremuri, în penitenciarul Giurgiu existau niște camere de cca 1 m x 2m, în care erau băgate niște cuști de fier enorme. În aceste cuști încăpea un singur om, care din cauza gratiilor cuștii nu putea ajunge nici la ușa celulei, nici la pereți. Camerele se numeau "restrictive" și erai băgat acolo dacă "supărai". Puteai supăra în multe feluri, de la faptul că te certai cu gardienii, făceai cereri prea multe sau plângeri, sau pentru orice alte motive. Probabil foștii pușcăriași mai bătrâni, care le-au prins, ar putea confirma.

Cu timpul, cușca a fost scoasă (pare greu de crezut, dar cică nu e legal să ții oamenii în cuști, nici măcar condamnații!) dar au rămas camerele. Aceleași camere de 1 x 2 metri, în care deținuții sunt băgați la "izolare" de colectiv. Nu se mai cheamă "restrictivă" astăzi (ar suna prea urât), dar fiind aceeași cameră, condamnații îi zic tot așa.

Practic, orice deținut intrat acolo intră singur, pe termen nelimitat și nu se știe când mai iese. Fiind singur în celulă, orice pătește acolo știe doar el. Iar diminețile la ora 6.00 erau obișnuite vizitele mascaților care se năpusteau peste condamnatul din restrictivă, îl scoteau afară, îl obligau sa să dezbrace la pielea goală ca să cerceteze dacă nu are obiecte nelegale asupra lui. Firește, de la o zi la alta, în condițiile în care nici în ziua precedentă nu avusese astfel de obiecte și nici nu putuse primi vizite în restrictivă. Să mai povestim de bătăi și umilințe? Se subînțeleg.

”Cameră” cu wc lipit de pat

Ah da, pentru duș deținutul era scos cam o dată pe săptămână din restrictivă (vreo 5 minute maxim dușul), iar wc-ul era lipit de pat, în celula minusculă. Un WC infect, vechi, puțind groaznic. De mâncat deținutul mânca zilnic stand în pat, fix lângă WC așadar. "Un fel de borhot de porci", mi se spune.

Condamnatul Andrei, sursa noastră, ne-a povestit de soarta lui Hoțu Gheorghe care a locuit într-o astfel de restrictivă (varianta modernă a ei, fără cușcă, numită izolare) pentru aproape 2 ani de zile. (!!!) Deranjase conducerea penitenciarului cam tare (un anumit domn director M.), care a decis să îl izoleze permanent.

2 ani de zile a stat Gheorghe în "restrictivă", singur cuc, în liniște deplină (mai auzea uneori doar urlete din alte celule), vizitat aproape zilnic de mascați și "educat„ frecvent dacă le răspundea urât sau se răzvrătea controalelor corporale. În 2 ani de locuit într-o celulă de 1m x 2, a dezvoltat hepatita C (printre altele). Să fi avut legătură cu dormitul și mâncatul zilnic lângă un WC mirosind a fecale, nu știm...

Cum a murit Gheorghe

Într-o dimineață, după o lecție educativă cam dură, Gheorghe a făcut o criză puternică. Una peste alta, la o săptămână distanță a murit, cauza oficială a decesului fiind hepatita C, cu care fusese luat în evidență. Nimic despre bătăi, nimic despre urmele pe corp.

"Care urme?" mă întreabă zâmbind amar condamnatul Andrei. "În pușcărie nu ești bătut să rămână urme. Se dă în burtă, în spate și în cap, niciodată în față ca să nu te vadă vânăt rudele la vizită. Și chiar dacă ar rămâne urme, nimeni nu e dus la IML dacă se cere, ca să se constate urmele. Trebuie să facă avocatul cerere la conducerea penitenciarului și până ți se aprobă trec toate vânătăile. Și după aia, urmează răzbunarea, deci mai bine nu mai spui nimic".

Familia lui Gheorghe s-a prins la acel moment că e ceva în neregulă. Tot penitenciarul a știut. S-au făcut plângeri, sesizări, totul inutil. Mortul-mort și îngropat.

La ce a folosit moartea lui Gheorghe

"În fond, pentru ce atâta agitație (vor spune unii), doar era un pușcăriaș, nu?" Tot om și el, și băgat la închisoare în scop de "reeducare pentru reintegrare în societate". Oare cât de bine se reeducă un om ținut izolat complet, care mănâncă și doarme în mirosul de la propria urină, care este umilit și bătut frecvent? Dacă nu vi se pare mare chin să stai singur atâta timp, izolat de oameni, ar trebui să știți că una din testările cele mai dificile pentru astronauți, înainte de a fi trimiși în spațiu, era să fie băgați într-o încăpere singuri, în întuneric, unde trebuiau să reziste câteva zeci de ore fără să înnebunească sau să se ceară afară. Cine reușea, avea psihicul suficient de tare să poată pleca în spațiu.

După moartea lui, o vreme oamenii s-au mai îmblânzit, în sensul că au lăsat-o mai ușor cu vizitele la 6 dimineața în restrictive și cu bătăile. Aparent, a folosit la ceva moartea lui Gheorghe.

"Câte astfel de restrictive erau?" am întrebat. "Toată secția 4 din penitenciar, vreo 30 de celule speciale de izolare din câte mi-amintesc", mi-a răspuns Andrei.

În caz că nu știați, în România nu fac pușcărie doar criminalii, violatorii și corupții. Fac și hoții (inclusiv de bunuri fără valoare economică mare, cum ar fi câteva găini dintr-o gospodărie, ceva de mâncare din supermarket sau o oglindă de mașină) sau tâlharii (care fură o poșetă sau un lănțișor) sau cei ce se bat (altundeva decât în ring). De fapt, procentul condamnaților cu executare pentru omor, viol sau corupție este mult mai mic decât cel al condamnaților pentru infracțiuni "comune".

Dacă există și alți foști deținuți sau rude ale acestora care doresc să ne relateze despre condițiile trăite în penitenciare, vă rugăm să ne contactați pe emailul redacției, [email protected].

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News