Revelionul este un cuvânt împrumutat din limba franceză, réveil (care înseamnă ”trezire”), deoarece participarea presupune să rămâi treaz până dimineața, când se termină masa.
La început, acest cuvânt era folosit pentru masa care avea loc în noaptea de Crăciun, însă cu timpul a ajuns să fie utilizat pentru toate mesele luate târziu, iar din secolul al XIX-lea a pătruns și în vocabularul românesc. Era, însă, necunoscut la început în mediul rural.
”Dacă ne gândim la tradiții, la obiceiurile de iarnă, cam când a început să conteze să fie pomenit Revelionul?”, a întrebat-o jurnalistul Val Vâlcu pe Paula Popoiu, directorul general al Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti”
”Revelionul este, ca atare, un obicei care nu este unul tradițional. Este, aș zice eu, o distracție mai contemporană, nu neapărat cu rădăcini foarte adânci.
Deși, trecerea aceasta dintre ani, pragul timpului, a fost marcată și în culturile tradiționale. Și toată hărmălaia pe care o facem la 12 noaptea, înainte se trăgea cu pușca, în aer, se trăgea după spiritele rele.
Este de fapt un fel de purificare a timpului, a pragului pe care timpul vechi îl duce. Timpul nou trece pragul către o altă zonă a timpului și atunci spiritele astea rele nu trebuie să treacă pragul.
Hărmălaia de la mijlocul nopții asta semnifică. Nu știu dacă semnificația asta o mai știu cei care trag cu artificii și dau drumul la șampanie.
Dar asta este ideea. În culturile tradiționale, trecerea dintre ani, nu neapărat Revelionul, a fost marcată cu diverse ritualuri, diverse gesturi ritualice care să purifice timpul, să purifice pragul pe care îl trecem între ani”, a explicat Paula Popoiu.
Citește și: Ia Reginei Maria, cea mai valoroasă piesă din Muzeul Satului Dimitrie Gusti. "Este clasată deja în tezaur"
Mai multe în video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
