EXCLUSIV  Rigoare şi emoţie, matematică şi visare în arta lui Dan Dermengiu

Semne şi simboluri. Viziuni apophenice în domeniul fractalic. Aşa se numeşte expoziţia deschisă recent la Muzeul Nicolae Minovici din Bucureşti. Autorul lucrărilor nu este pictor prin formaţie, ci un medic renumit, Dan Dermengiu, director mult timp al Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici", Expert al Curții Penale Internaționale de la Haga, invitat să predea şi să susţină conferinţe la multe universităţi din lume, dispărut dintre noi în vara acestui an. A semnat peste 140 de lucrări ştiinţifice, multe dintre ele  premiate de instituţii de specialitate din România şi din străinătate.

Această succintă prezentare explică într-o anumită măsură titlul expoziţiei şi, parţial, demersul creator al artistului.

Arta lui Dan Dermengiu, porneşte de la fractali, acele forme fracturate, ce pot fi fragmentate la infinit, păstrându-şi, în acelaşi timp asemănarea până la identitate şi complexitatea. Dan Dermengiu le alătură “viziunile apophenice”, determinate de capacitatea unor persoane de a a descoperi nemotivat relaţii între fenomene sau forme disparate, faculate întâlnită la unii artişti şi înrudită cu pareidolia, atât de exact descrisă de Leonardo da Vinci, care sfătuia artiştii să privească petele de de ziduri sau amestecul divers de pietre care îl formau şi să încerce să descopere asemănări cu peisaje cu munţi, râuri, stânci, arbori, văi largi sau coline.

Artiştii folosesc imagini fractale pentru a stimula imaginaţia, pentru a ului şi, mai ales pentru posibilităţile şi frumuseţea culorilor în aceste serii de imagini, tot aşa cum, ele pot a naştere muzicii fractale.  

În creaţia lui Dan Dermengiu, fie că este vorba de pictură sau de video, imaginile fractale construiesc o lume mirifică, cu analogii cosmice evidente. Structurate după norme ţinând în egală măsură de aleatoriu şi de legile unei compoziţii plastice, imaginile fractalice se înlănţuie, se adună în forme amintind de corpurile cereşti sau de fulgii de zăpadă, se îndepărtează de privitor după legi ale perspectivei, inducând un sens ascensional.

Alteori, ele formează “noduri” generatoare de energie, deci de viaţă, se transformă în matrici existenţiale sau ideatice. Artistul vine în ajutorul privitorului prin titlurile lucrărilor care dezvăluie zonele filosofice şi emoţionale care au generat compoziţiile, de la cele ştiinţifice la culturile orientale, de la teoriile cosmogenezei la ieşirea sau recăderea în haos.   

Uneori, titlurile sunt explicite: Nunta cosmică, Nucleogenesis, Spirala of Samsara sau, simplu, Fractal 19, Fractal 2…

Alteori ele au rolul de joc secund, trimiţând la zone intelectuale sau emoţionale, la fantezii cosmice din care analogiile cu umanitatea nu lipsesc: Archetypal precognition, Major Arcana, Chaos introspection, Passion, Galactic placenta disruption, Solipsistic hierophany…

Dan Dermengiu naşte lumi care implică privitorul la toate nivelurile de lectură, de la plăcerea estetică pură, produsă de universul de forme şi culori, la zona  intelectului provocat să descopere relaţia dintre imagine şi titlu, până la sondarea Eului profund în care logica şi vaga intuiţie a unei lumi care scapă simţurilor se împletesc.

Dacă rămâne la latura strict estetică, privitorul apreciază polifonia de culori şi semne, “decorativul” formelor şi al compoziţiei, sugestia muzicală a elaborărilor patronate de legile geometriei. Atât şi ar fi de ajuns pentru a merita o vizită în expoziţie.

“În natură nu sunt forme geometrice simple, regulate, ci forme cu un grad înalt de complexitate și unicitate. Din această observație s-a născut o nouă știință care studiază aceste forme complexe, știință ce poartă denumirea de geometrie fractală. Aceasta nouă matematică înaltă a răspuns întrebărilor pe care Dan Dermengiu, artistul, de data aceasta, a început să le ridice permanent de la primele desene făcute în copilărie, intuind, căutând acel nucleu care se poate fragmenta infinit fără a duce la disoluție, deși în teoria haosului, geometria fractalică joacă propriul rol.

Din momentul în care această știinta i s-a relevat, Dan Dermengiu a considerat-o ca pe singura formă artistică prin care se poate exprima înalt, profund până la disoluție, unica sa modalitate de integrare a haosului într-o ordine relativă a lumii”, scrie Lena Dermengiu în prezentarea sa din pliantul expoziţiei.

Încercarea de a percepe mesajul artistului produce, în acelaşi timp, bucurie şi tulburare, nelinişti generate de imensitatea acestei lumi care se fracturează şi se recompune neîncetat şi certitudinea apartenenţei la un mister, imposibil de dezlegat, ca toate misterele, dar a cărei eternitate o putem simţi. 

Venit din lumea ştiinţei, în contact timp de o viaţă înteagă cu partea cea mai întunecată şi mai tristă a existenţei, care este medicina legală, Dan Dermengiu sublimează experienţele sale în subtile punţi de legătură cu eul profund al oamenilor şi cu visarea cosmică.

 Evoluţia şi entropia, cele două constante care guvernează nu numai specia umană, ci universul în întregul lui, se urmăresc, se înfruntă şi, în cazul creaţiei lui Dan Dermengiu, prima triumfă. Video-ul din expoziţie, cu puterea de sugestie data de  mişcare este cea mai bună dovadă în acest sens. Acolo formele şi culorile se atrag şi se resping, se transformă continuu, nasc şi desfac lumi pentru a le recompune din nou.

“… în viaţa asta magmatică şi întunecată întâlneşti şi interacţionezi cu un milion de fiinţe ca o furnică pe culoarele unui furnicar. Ele nu reprezintă nimic decât elemente de relief pe care trebuie să le ocoleşti, de care trebuie să te fereşti sau să le foloseşti.

Îmi imaginez viaţa ca un fluviu cenuşiu care curge într-un peisaj demn, cu o ariditate selenară într-un semiîntuneric din care abia distingi ceva. Suntem purtaţi orbeşte în şuvoiul ăsta tulbure fără sens şi fără directive şi ne izbim borwnian după jocul vârtejurilor şi cascadelor de tot felul de fiinţe… între miliardele astea sunt doar câteva fiinţe care contează, doar câteva care doar prin existenţa lor dau sens vieţii mele, sunt ca nişte izvoare luminoase… cu ele universal ăsta întunecat şi ameninţător capătă relief, viaţa asta fără rost devine o călătorie plăcută şi vibrantă… când sunt la distanţă sau dispar simt că pălesc şi eu, că mă pierd, că viaţa îşi pierde din sens. (…) Sufăr când fiinţele astea suferă şi mă bucur când se bucură şi, când lumina unui astfel de izvor păleşte, încerc din răsputeri să înlătur întunericul”, scria Dan Dermengiu.

Medic, profesor, om de ştiinţă, Dan Dermengiu contopeşte în arta sa rigoarea intelectuală, curiozitatea filosofică şi emoţia pe care cele două o produc şi o comunică. Iar compoziţiile sale, cu toată ambiguitatea lor, reuşesc într-adevăr să “înlăture întunericul”.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News