Riscurile blocării proiectului Roşia Montană: cât plătim dacă înţelegerea pică

Premierul Victor Ponta a anunţat că proiectul Roşia Montană e îngropat din lipsă de consens politic. Anterior, şeful Senatului, Crin Antonescu, se antepronunţase pe acest subiect, declarând că ar trebui respins din cauza "realităţilor şi consecinţelor care cer asta". Dincolo de strategia politicianistă a liberalului, remarcată de colegul său de alianţă, eşecul RMGC va fi plătit de stat în despăgubiri de 2 miliarde de dolari, reticenţa unor potenţiali noi investitori sau lipsa locurilor de muncă pentru comunitatea din Apuseni.

1.  La nivel economic se poate vorbi despre un blocaj care, totodată, loveşte în planul de investiţii al guvernului. Faptul că România nu a putut bifa un proiect industrial major se traduce într-un ecou defavorabil pe pieţele de capital. Totodată, potenţiali investitori vor evita să bage bani într-un stat instabil care nu-şi respectă înţelegerile nici când acestea au luat forma unui contract.

2. Ponta a încercat să scape de răspundere prin crearea unui proiect de lege care să treacă prin Parlament, în speranţa că Executivul nu va mai fi silit de instanţele internaţionale să plătească despăgubiri. Compania canadiană va acţiona însă statul român la Curtea de Arbitraj de la Paris, unde va cere miliarde pentru investiţiile făcute în ultimii ani. Aproximativ 2 miliarde de dolari vor fi plătite din banii contribuabililor.

3. Iazul de cianurare comunist nu va fi curăţat din lipsă de fonduri. Contractul cu RMGC prevedea şi ecologizarea istorică.

4. Minerii din munţii Apuseni îşi doreau ca lucrările să fie demarate la Roşia Montană din nevoia locurilor de muncă. Nu este exclus ca răspunsul lor la închiderea proiectului să fie tot o mişcare de stradă.

5. Ungaria a intervenit direct în problematica Roşiei Montane, cerând oprirea proiectului de minerit. Ministerul Mediului a fost condus de cele mai multe ori de reprezentanţi ai UDMR, care, din raţiuni politice, au încercat sistarea proiectului. Politicienii maghiari, în frunte cu Laszlo Tokes, acţionează acum în fuga după voturi sau în virtutea închipuitei Ungarii Mari. România nu face însă decât să dea un semnal că astfel de acţiuni, coordonate din exterior, îşi ating scopul fără prea mare efort.

6. USL cunoaşte o nouă criză. La capitolul riscuri politice cea mai mare pierdere o înregistrează Crin Antonescu, care a acţionat, probabil, şi în baza recentelor sondaje de opinie de sorginte pedelistă. Liberalul a reuşit prin opoziţia sa la proiectul Roşia Montană să-şi atragă un oarecare număr de voturi (fără să aibă vreo siguranţă în acest sens), din partea unei categorii care nu face parte din nucleu dur de votanţi. În acesta s-ar încadra însă electorii PSD-ului, care aşteaptă de la guvern locuri de muncă, creşteri salariale şi asistenţă socială. Antonescu nu se va mai bucura de ştampila lor la prezidenţialele din 2014.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News