Roșia Montană: Cel mai negru scenariu pentru România, după ce a fost dată în judecată de Gabriel Resources

"Compania încă mai crede că interesul acţionarilor din proiect, în special statul român, ar avea cel mai mult de beneficiat de pe urma aprobării exploatării, iar Gabriel Resources continuă să fie disponibilă pentru discuţii cu preşedintele şi Guvernul, pentru a atinge acest obiectiv. Dacă acest lucru devine adevărat sau nu depinde în totalitate de angajamentul decidenţilor politici din România faţă de proiect şi faţă de industria minieră. Am încercat să luăm legătura cu preşedintele şi cu Guvernul, pentru a găsi o soluţie amiabilă. În lumina aparentei şi dezamăgitoarei lor lipse de disponibilitate, compania nu mai are altă soluţie decât să solicite arbitrajul internaţional. Compania rămâne dispusă să lucreze cu autorităţile române şi alţi acţionari, pentru a contrui o mină de nivel mondial de pe urma căreia România ar beneficia prin stimuli economici masivi şi locuri de muncă", afirmă Jonathan Henry, preşedintele Gabriel Resources.

Vezi aici mai multe detalii: Gabriel Resources a depus plângere împotriva României pentru proiectul de la Roșia Montană

Luând în considerare evoluția evenimentelor din ultimele luni, este greu de crezut că proiectul minier va mai fi demarat, astfel că, cel mai probabil, litigiul dintre Gabriel Resources și statul român va fi soluționat de ISCID.

O analiză realizată de DCNews prezintă avantajele și dezavantajele statului român de pe urma afacerii Roșia Montană:

- în primul rând, România riscă un deznodământ asemănător celui din cazul fraților Micula, care, în decembrie 2013, au câștigat, tot la ISCID, un proces intentat statului român în urma sistării programului de facilități fiscale. Astfel, România a fost obligată să le plătească fraților Micula circa 376 milioane de lei (85 milioane de euro), plus penalități. În cazul exploatării de la Roșia Montană, statul român ar putea fi obligat la plata câtorva miliarde de dolari, echivalentul profitului pe care Gabriel Resources ar fi urmat să-l obțină.

- România deține o participaţie de 19,31% în compania RMGC, ceea ce i-ar fi asigurat o cotă proporţională din profitul obţinut. De asemenea, statul român ar fi urmat să primească redevențe de 6% din valoarea resurselor exploatate. În momentul în care ar fi trebuit să pornească proiectul, prețul aurului era situat la 1.600 - 1.700 de dolari/uncie. Acum, cotația metalului prețios a ajuns la 1.100 de dolari/uncie, iar prognoza pentru viitor este de 700 de dolari/uncie. Astfel, chiar dacă s-ar demara proiectul, statul român a pierdut aproximativ jumătate din valoarea redevențelor.

Vezi aici detalii: Criza aurului dezvăluie adevărata putere a Chinei. Ce rezerve au Germania, SUA și Rusia

- scăderea prețului aurului mai aduce un risc pentru țara noastră: interesul companiei pentru demararea proiectului scade. Pentru Gabriel Resources ar fi mult mai comod să câștige la Curtea de Arbitraj valoarea profitului estimat, decât să se înhame la un proiect ce ar presupune muncă grea și multe riscuri, toate acestea în contextul în care prețul aurului se află într-o scădere continuă. 

- de cealaltă parte, cei care au protestat împotriva proiectului au obținut pentru statul român măsuri de securitate sporite: a fost crescută capacitatea barajului care ar trebui să dilueze cianura până la un nivel care să nu fie periculos pentru mediu.

- pe lângă beneficiile financiare directe, estimate de RMGC la 5,3 miliarde de dolari în economia României și alte 2,3 miliarde USD - beneficii directe ale statului român, țara noastră ar fi beneficiat și din alte puncte de vedere, în cazul demarării proiectului: 2.300 de locuri de muncă directe pe perioada etapei de construcţie a minei, 880 de locuri de muncă directe în timpul exploatării şi 3.600 de locuri de muncă în total (directe si indirecte) pe perioada operării, conform RMGC. Logistica necesară realizarii proiectului, respectiv drumuri, infrastructură, case, şcoli, servicii de utilitate publică, ar fi fost construite de investitor şi ar fi urmat să rămână comunităţii. De asemenea, RMGC se angaja să ecologizeze zona atât pe parcursul proiectului, cât şi la final.

Cum însă proiectul nu a fost realizat și sunt șanse minime să se concretizeze, România rămâne cu sate fără activitate industrială în zona respectivă, cu riscul de a fi obligată să plătească daune uriașe, cu siturile arheologice neamenajate și cu o șansă uriașă irosită pentru economie. De asemenea, zona care a fost exploatată rămâne poluată, în condițiile în care canadienii se angajau să curețe ei acea suprafață.

Citește și: RMGC a început concedierea colectivă. 35 la sută dintre angajați vor fi disponibilizați

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News