EXCLUSIV  Rodica Mitu (DC News), despre Piersic Jr: A fost cea mai tare noapte din viața mea. Mi-a zis să mai scriu. O să-mi amintesc mereu. Numai că mă gândesc și mă simt fericită...

Printre oamenii care aveau un loc special în inima ei se afla și Florin Piersic Jr. 

La un moment dat, prin 2013, Florin Piersic Jr. a publicat „Ficţiuni reale”. 

„Mai întâi a fost o provocare: „Scrie o povestire la persoana întâi“. Apoi, un grup pe Facebook, alcătuit din oameni dornici să-şi spună poveştile şi să le afle pe ale altora. La capătul firului, Florin Piersic jr, cel care a făcut regulile jocului: „Povesteşte ce ţi s-a întâmplat pe parcursul unei singure zile. Dacă poţi, restrânge acest segment la o oră. Fii prozaic. Povestirea poate fi reală sau inventată“. Iar la sfârşitul jocului, 67 de poveşti – trăite sau închipuite, vesele, triste, tulburătoare, incredibile, neaşteptate, senzaţionale, obişnuite, spumoase, dulci, amărui, mai lungi ori mai scurte, ca toate poveştile care ne locuiesc pe fiecare dintre noi – au trecut pragul dintre realitate şi ficţiune şi s-au aşezat între copertele unei cărţi de ficţiuni reale”, scria Florin Piersic Jr. în cartea „Ficţiuni reale”. 

Printre zecile de povești care și-au găsit locul în carte era și a Rodicăi Mitu.

Acum, a venit rândul Rodicăi Mitu să ne povestească, în cartea ei „Dator cu o moarte”, despre întâlnirea care i-a schimbat viața la acel moment.

„Am nevoie să mă eliberez de tot, să mă concentrez doar pe ce ține de mine și să-mi fac griji doar atunci când e cazul. Când mă gândesc la toate astea simt cum ochii îmi strălucesc, cum mă transform. Știi cât de des îmi aduc aminte de Florin Piersic Jr? Lansarea de carte...  câte amintiri... și cea mai tare noapte din viața mea. Și-mi aduc aminte de un tip, un cântăreț al cărui nume și versuri îmi scapă, și eram eu acolo și mă uitam la el. N-avea treabă... Era chill, trăia momentul. Puteai să-i vezi sufletul, iar sufletul lui era liber. Ce fericire!

Des revin la seara aia și observ că pierd unele detalii și-mi pare rău pentru că a fost cea mai frumoasă seară din viața mea. Dar fața lui Piersic, bandana lui Piersic, momentul în care mi-a strigat numele, momentul în care am luat microfonul în mâini, momentul în care mi-am auzit inima bătând tare-tare-tare, momentul când mi-am auzit vocea răzbind în întreaga încăpere, momentul ăla când mi-am dat seama că nu-mi tremură vocea, momentul ăla când o băbuță tare aranjată și sofisticată mi-a cerut un autograf, momentul ăla când mi-am dat seama că tata mă aude și n-are cum să nu fie mândru de mine în momentul ăsta, chiar dacă ar vrea, n-ar avea cum să fie altfel, momentul ăla când m-am simțit prea aranjată și mi-am dat jos un inel, și am simțit ca și cum acest gest a fixat totul ca prin magie, momentul când Piersic mi-a zis să mai scriu și momentul ăla în care i-am văzut sufletul... ei, nu o să le uit niciodată. Niciodată. Și tortul! Momentul ăla când am mâncat cel mai bun tort din viața mea! Vreau să ajung la librăria aia din nou. Dar nu așa oricum. Vreau să ajung când o să merg. O să fie printre primele locuri pe care o să le vizitez. Știu exact ce o să fac acolo. O să-mi cumpăr un suc/un ceai/sau ce o avea ei bun și o să stau la una dintre măsuțele alea rotunde din fața librăriei până se face târziu, până o să-mi zică cineva să plec, până o să fiu dată afară ca să plec. O să citesc puțin, dar mai mult cred că o să stau. O să stau și o să mă bucur și o să am sufletul liber. Liber ca al lui Piersic. La final o să fac o poză priveliștii, o să scot la imprimantă și o să o pun lângă cartea Ficțiune reale. Și o să-mi amintesc mereu de ziua aia. Numai că mă gândesc și mă simt fericită...

Mi-am cumpărat o agendă frumoasă, așa cum îmi place mie, cu un monstruleț simpatic care are corpul imens-imens și capul mic-mic. O să încep să scriu acolo despre zilele pe care le voi trăi... Pentru că nu vreau să uit nimic din ce-mi doresc. Și o să fac poze la toate visele îndeplinite. Casa mea o să fie plină de vise împlinite... și când o să fiu băbuță, nu o să fiu tristă că sunt băbuță pentru că o să am ce povesti nepoților, altor băbuțe, și-n plus, cred că o să beau mult vin când o să fiu băbuță așa că o să fiu veselă mereu”.

Cartea „Dator cu moarte” poate fi citită aici - https://media.dcnews.ro/other/202303/1-dator_cu_o_moarte_rodica_mitu_90441300.pdf

Au trecut 40 de zile de când Rodica Mitu, colega și prietena noastră de la DC News, nu mai este.

Și pentru că Rodica Mitu era o poezie de om, sufletul ei ni l-a lăsat într-o carte. Într-o carte de poezii și proză: „Dator cu o moarte”. Și-a lăsat scrierile în niște agende cu gândul să le publice la un moment dat. Spera să le publice singură, dar era datoare cu o moarte. Ca noi toți. Doar că ea și-a achitat datoria mult prea devreme. Nedrept de devreme, când alții abia încep să trăiască. Dar în cei 32 de ani, Rodica Mitu a trăit mai mult decât ar putea trăi oricine.

Părinții ei, Emilia și Florin Mitu, i-au îndeplinit visul și iată că astăzi avem o carte scrisă de Rodica Mitu. Exact cum și-a dorit. Rodica ne-a rămas nu doar în paginile site-ului DC News, ci și în paginile unei cărți. Sufletul ei este acum peste tot. Iar noi suntem datori să nu o uităm. „Datori cu neuitarea” ar putea fi titlul unui capitol de care trebuie să ne ocupăm.

Rodica Mitu, Rodi pentru noi, lăsase scris în agendele ei până și titlul cărții. Avea totul pregătit. Acesta era visul ei: să scrie o carte. Și astăzi i s-a împlinit. 

Despre Rodi, fiecare om care a cunoscut-o ar putea scrie o carte. Rodi era un soare. Rodi era o poezie. Dar dincolo de aceste cuvinte care sunt clișee, Rodi era terapie. 

Ce mai putem face astăzi pentru ea? Cum am putea să-i cinstim memoria? Citindu-i cartea. Veți descoperi o Rodica așa cum numai poate cei dragi au știut-o.

Astăzi, Rodica Mitu vă face cadou sufletul ei. Știm c-o să vă placă.

MOTTO

„5 iunie 2020. Azi e eclipsă. Am decis: scriu cartea de poezii și mă eliberez de gândurile negative care mă țineau în spate. Va fi o carte pentru toți care au pierdut pe cineva drag. O carte care vindecă durerea și te ajută să mergi înainte cu inima deschisă. Un omagiu pentru bunicii mei.

Scrisă din perspectiva nepotului care vede trecerea lor mai departe. Povestea lor îmbinată cumva, pentru a nu da totul și fiecare să ia ce simte, să pună emoția în povestea lui”.

RODICA MITU

Cuvânt înainte

„O fiică excepțională, cu un suflet de aur și cu o inimă plină de frumos, bucurie și dragoste. Talentată, deșteaptă, bună și dreaptă, o splendoare de fiică din toate punctele de vedere. Fata noastră dragă, îți mulțumim că ne-ai ales pe noi să fim părinții tăi și faptul că te aveam pe tine însemna că aveam totul.

Mereu am fost mândri de tine. Ai făcut atât de multe, deși nu ai avut suficient timp la dispoziție. Iubirea vieții noastre, te vom iubi întotdeauna, necondiționat și fără limite”.

Doi părinți mândri.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News