EXCLUSIV  Români uitați de guvernanți. Emil Ursu, director general: Nu suntem vizibili în campaniile electorale, dar asta nu înseamnă că trebuie să fim pedepsiți

Mă refer la oamenii care lucrează la muzee, arhive și biblioteci, singurele instituții din România care păstrează memoria culturală a țării. Din păcate, proiectul de lege-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice neagă importanța muncii din acest domeniu.

Astfel, constatăm că salariile funcțiilor de specialitate din muzee sunt mai mici decât cele din instituțiile de spectacol, chiar dacă, la art. 6, principii, sunt enumerate o serie de elemente care ar trebui respectate, cum ar fi principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală sau principiul importanței sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor".

DC News l-a contactat pe dr. Constantin-Emil Ursu, director general al Muzeului Bucovinei (Suceava) pentru a discuta despre acest subiect. Deși situația a fost semnalată în presă de mai bine de trei săptămâni, nici până astăzi nu s-a găsit rezolvare.

"Dacă un instrumentist greșește trei note, în cel mai rău caz este huiduit. În schimb, dacă un restaurator greșește o operație, piesa respectivă, pentru patrimoniul cultural național, poate dispărea. Nu mai discutăm de pedepsele care sunt. Noi, la Suceava, avem și fonduri documentare și colecția lui Ciprian Porumbescu. Sunt foarte mulți muzicieni și practicanți, mai ales din domeniul corurilor, care vin și studiază partiturile lui Ciprian Porumbescu, în manuscris vorbind. Dacă noi nu le păstrăm, ei nu vor mai avea obiectul muncii. Iar salarizarea este jenantă. De exemplu, un instrumentist era propus cu 8432 lei, în timp ce un muzeograf, restaurator, conservator - cu aceeași vechime, cu același grad, cu suma de 4647 lei. Este jenant. Este foarte adevărat că noi nu suntem deloc vizibili în campaniile electorale, dar asta nu înseamnă că trebuie să fim pedepsiți", a zis Constantin-Emil Ursu pentru DC News.

"Principiul stimulării personalului din sectorul bugetar este încălcat. Nici nu mai are sens să discutăm... Mai este un lucru, de cel puțin 60 de ani, patrimoniul în România este adus de către muzee prin cercetare. În legea muzeelor există precizat, printre altele, ca funcțiile acestuia, cercetarea științifică și obligativitatea funcționării consiliilor șiințifice, însă nu mai există cercetători în muzeu. Am zis... bine, mergem în învățământ. Dacă mergem în învățământ încălcăm principiul ierarhizării. Practic, cercetarea a dispărut din muzee", a mai zis directorul pentru DC News.

[citeste si]

"Muzeele sunt păstrătoare de memorie. Acest lucru trebuie înțeles. Noi ne ocupăm cu conservarea și restaurarea patrimoniului, practic cu transmiterea unei moșteniri culturale de la o generație la alta. Se pare că acest lucru nu este foarte important în România. Noi - cei de la muzee - și bibliotecile - suntem pedepsiți. Suntem cei care păstrează memoria culturală a poporului român. În plus, tot muzeele sunt cele care restaurează patrimoniul, adică se ocupă și de terți. Ca să nu mai spunem că pe conservare-restaurare, vârsta de 70 de ani este un vis. În ultimii 40 ani, la muzeul din Suceava, un singur restaurator a prins 69 de ani. Aceasta este realitatea tristă", a conchis Constantin-Emil Ursu.

În rândurile de mai jos vă prezentăm și scrisoarea semnată de mai multe muzee din România și Rețeaua Națională a Muzeelor din România, adresată premierului Sorin Grindeanu și Liei Olguța Vasilescu:

"Singurele instituții din România care păstrează memoria culturală a țării sunt muzeele, arhivele și bibliotecile. Acestea, în funcție de mărimea lor, depozitează, conservă și restaurează bunuri de o valoare inestimabilă pentru istoria locală, regională și națională, transmițându-le generațiilor viitoare.

Este adevărat că, de cele mai multe ori, munca lor este puțin cunoscută, însă este cu siguranță la fel de importantă sau poate mai importantă decât a celor din alte domenii. Spre exemplu, o partitură muzicală scrisă de Ciprian Porumbescu se va păstra în colecția unui muzeu; ea va putea fi utilizată de o instituție de spectacol astăzi, sau va fi considerată de mare importanță peste 150-200 de ani; indiferent de data utilizării, muzeul deținător are datoria legală de a o cataloga, conserva sau restaura; în nici un caz nu o va lăsa să se distrugă și, implicit, să se piardă pentru totdeauna. Este fără îndoială importantă și munca instituției de spectacol care pune în scenă partitura menționată însă, fără grija deținătorului de patrimoniu, prima nu mai are obiect. Și exemplele pot continua.

Discutând despre muzee, precizăm că cea mai mare parte a patrimoniului (arheologic, istoric, de artă, etnografic, memorialistic, de științele naturii, arhivistică, știință, tehnică, literatură, cinematografie, numismatică, filatelie, heraldică, bibliofilie, cartografie și epigrafie) din România este în grija muzeografilor, arheologilor, cercetătorilor, conservatorilor și restauratorilor. Mai mult, prin diferite contracte, personalul de specialitate din muzee conservă și restaurează bunuri aparținând altor entități juridice: universități, culte și deținători privați. În același timp, între altele, muzeele au cel mai important rol în ceea ce privește creșterea patrimoniului cultural național (prin cercetare în teren, achiziții și donații).

Din păcate, ca de fiecare dată, probabil din cauza numărului mic de salariați din muzee, proiectul de lege-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice neagă importanța muncii din acest domeniu.

Astfel, constatăm că salariile funcțiilor de specialitate din muzee sunt mai mici decât cele din instituțiile de spectacol, chiar dacă, la art. 6, principii, sunt enumerate o serie de elemente care ar trebui respectate:

- lit. c) stipulează „principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală"; ne întrebăm: care este diferența dintre munca prestată de „muzeograf, restaurator, conservator, bibliograf, arheolog, istoric, designer, taxidermist, fotograf, desenator artistic, pedagog muzeal, arhivist" – gradul S IA, dintr-un muzeu de importanță națională (5315 lei) și cea dintr-unul de importanță regională sau locală (4647 lei)? Răspunsul nu poate fi decât unul: nici o diferență! Ca atare, nivelurile diferite ale salarizării încalcă în mod categoric principiul menționat, dar și prevederile deciziilor Curții Constituționale ale României care prevăd în mod explicit faptul că „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție...din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv ramuri ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică"(Decizia Curții Constituționale Nr. 794 din 15.12.2016);

- lit. d) stipulează „principiul importanței sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor"; în consecință, suntem nevoiți să facem o comparație între „dirijor, regizor artistic, scenograf, coregraf, solist (vocal, balet, concertist, instrumentist), prim balerin, concertmaestru, actor (teatru, mânuitor păpuși-marionete)" – gradul S IA (cu salariul 8.423 lei) și muzeograf, restaurator, conservator, bibliograf, arheolog, istoric, designer, taxidermist, fotograf, desenator artistic, pedagog muzeal, arhivist" – gradul S IA (cu salariul 4647 lei). Considerăm această diferență o încălcare gravă a acestui principiu deoarece responsabilitatea, complexitatea și riscurile activității sunt, la același nivel de studii, mult mai mari în cazul muzeelor decât în cel al instituțiilor de spectacol; fără a atenta la importanța muncii din instituțiile de spectacol, subliniem faptul că o acțiune neconformă a personalului din muzee poate duce la pierderea irecuperabilă a unei piese din moștenirea culturală a țării, lucru care nu se întâmplă în cazul instituției de spectacol.

În cadrul aceluiași principiu, considerăm că ierarhizarea conform responsabilității și complexității muncii nu este respectată în cazul managerilor instituțiilor publice de cultură, unde, în cazul muzeelor și altor instituții similare, diferența salariului brut față de poziții ierarhice inferioare (director adjunct, șef secție) este foarte mica, în condițiile în care întreaga responsabilitate aparține exclusiv managerului (exemplu salarizare: manager - 7546 lei, director adjunct -6844 lei);

- lit. e) care stipulează „principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, în contextul recunoașterii și recompensării performanțelor profesionale obținute, pe baza criteriilor stabilite potrivit legii și a regulamentelor proprii" credem că este inutilă în cazul muzeelor, având în vedere grava discriminare între acestea și instituțiile de spectacol.

În același timp, atragem atenția asupra unei deficiențe importante a proiectul de lege-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice propus de cabinetul dumneavoastră, care nu repară o gravă eroare comisă de Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și legislația subsecventă ulterioară. Astfel, Legea nr. 311/2003, a muzeelor și colecțiilor publice, la art. 4, alin. b, precizează la funcțiile muzeului „cercetarea științifică, evidența, documentarea, protejarea și dezvoltarea patrimoniului muzeal"; mai mult, art. 28, alin. (2), stipulează că „în cadrul muzeelor și al colecțiilor publice de drept public de importanță națională, regională și județeană funcționarea consiliilor științifice este obligatorie". Din păcate, proiectul de lege-cadru promovat de dumneavoastră nu reintroduce funcția de „cercetător" în grila pentru muzee și, implicit, pe cea de „director adjunct științific/director științific"; aplicarea salarizării funcțiilor menționate la nivelul celei din familia ocupațională de funcții bugetare „învățământ" ar duce la nerespectarea principiului art. 6, lit. f) – ierarhizarea. Reiterăm faptul că, în ultimii peste 60 de ani, muzeele sunt cele care au avut (și mai au încă) cel mai important rol în privința creșterii patrimoniului cultural național al României, ele fiind entități care se ocupă și de cercetare științifică; suprimarea acestei activități, prin anularea funcțiilor specifice cercetării, ar fi un dezastru pentru muzeele românești.

Cu speranța, Domnule Prim-Ministru, că apelul nostru va fi urmat de măsuri concrete pe care să le dispuneți, pentru corectarea aspectelor semnalate, vă asigurăm de întreaga noastră considerație".

Muzee semnatare:

Muzeul Bucovinei, Suceava

Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca

Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia

Muzeul Național al Banatului, Timișoara

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion", Tulcea

Muzeul Județean „Ștefan cel Mare", Vaslui

Complexul Muzeal Județean Neamț

Muzeul Județean Botoșani

Muzeul de Artă, Cluj-Napoca

Complexul Muzeal „Iulian Antonescu", Bacău

Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș

Muzeul de Artă „Ion Irimescu", Fălticeni

Muzeul Pomiculturii și Viticulturii, Golești

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Baia Mare

Muzeul Judeţean de Istorie și Artă Zalău

Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida", București

Muzeul de Istorie Turda

Dr. Virgil Ștefan NIȚULESCU, Președintele Rețelei Naționale a Muzeelor din România.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News